Haram
Definitie, sens si explicatie
1Haram, (1) haramuri, substantiv neutru (Regional)
1. Vita slaba, prapadita.
2. Jaf, prada. ♢ Locutiune adjectiv si adverb De haram = (lasat) la voia intamplarii, fara stapan, expus jafului. ♢ Locutiune adverb De haram = de pomana, degeaba; pe nedrept. ♢ Expresie Haramul haram se face sau (de) haram vine, (de) haram se duce ori de haram a fost, de haram s-a dus = lucrul castigat pe nedrept se pierde precum s-a dobandit.
Haram ca... = pacat ca...; degeaba...
Haram de... = vai de... – Din limba turca: Haram „ilicit, prohibit”.
1. Vita slaba, prapadita.
2. Jaf, prada. ♢ Locutiune adjectiv si adverb De haram = (lasat) la voia intamplarii, fara stapan, expus jafului. ♢ Locutiune adverb De haram = de pomana, degeaba; pe nedrept. ♢ Expresie Haramul haram se face sau (de) haram vine, (de) haram se duce ori de haram a fost, de haram s-a dus = lucrul castigat pe nedrept se pierde precum s-a dobandit.
Haram ca... = pacat ca...; degeaba...
Haram de... = vai de... – Din limba turca: Haram „ilicit, prohibit”.
2Haram substantiv neutru, (vite) plural haramuri
3Haram -Uri n. popular 1) Vita slaba; martoaga; gloaba. 2) Furt cu forta; jaf. ♢ De - a) (lasat) in voia soartei; b) pe gratis; degeaba; c) prin jaf; pe nedrept. - de... vai de... /<turc. haram
4Haram (haramuri), substantiv neutru –
1. Lucru obtinut fara munca, pleasca, dar (mai ales in expresia de haram, gratis, pe degeaba). –
2. Beneficiu ilicit. –
3. Mirtoaga, gloaba. – Mr. harame.
Verifica cuvantul: limba sarba: haran „gratuit”; de la har „gratie”.
În general se pleaca de la limba turca: haram „lucru interzis” (Roesler 606; seineanu, Ii, 207; Lokotsch 819; Dar), insa prezenta cuvintului limba sarba: in secolul Xiv (Daničič, Iii, 572) exclude aceasta ipoteza.
Graur, Bl, Iv, 87, incearca sa explice ultima intrebuintare prin limba turca: haram „brav”, care nu pare clar; in realitate, semantismul este normal, conform de bogdaproste, de pomana, pentru a desemna obiecte de proasta calitate.
Limba Turca: poate sa fi influentat in privinta sensului
2. Derivat haranca, substantiv feminin (femeie rea); harangiu, substantiv masculin (om crud, fara suflet); haramin, substantiv masculin (bandit, tilhar), din limba turca: harami (seineanu, Ii, 208; Berneker 377), conform mr. harami, bulgara haramija, limba sarba: haràmija, mag. haramja; haramina, substantiv feminin (tilhar;tigan); haramlic, substantiv neutru (galeata); haramgiu, substantiv masculin (trisor); haramgioaica, substantiv feminin (femeie care triseaza); harambasa, substantiv masculin (capitan de haiduci), din limba turca: haram basi; harambasie, substantiv feminin (functia de capitan de haiduci).
1. Lucru obtinut fara munca, pleasca, dar (mai ales in expresia de haram, gratis, pe degeaba). –
2. Beneficiu ilicit. –
3. Mirtoaga, gloaba. – Mr. harame.
Verifica cuvantul: limba sarba: haran „gratuit”; de la har „gratie”.
În general se pleaca de la limba turca: haram „lucru interzis” (Roesler 606; seineanu, Ii, 207; Lokotsch 819; Dar), insa prezenta cuvintului limba sarba: in secolul Xiv (Daničič, Iii, 572) exclude aceasta ipoteza.
Graur, Bl, Iv, 87, incearca sa explice ultima intrebuintare prin limba turca: haram „brav”, care nu pare clar; in realitate, semantismul este normal, conform de bogdaproste, de pomana, pentru a desemna obiecte de proasta calitate.
Limba Turca: poate sa fi influentat in privinta sensului
2. Derivat haranca, substantiv feminin (femeie rea); harangiu, substantiv masculin (om crud, fara suflet); haramin, substantiv masculin (bandit, tilhar), din limba turca: harami (seineanu, Ii, 208; Berneker 377), conform mr. harami, bulgara haramija, limba sarba: haràmija, mag. haramja; haramina, substantiv feminin (tilhar;tigan); haramlic, substantiv neutru (galeata); haramgiu, substantiv masculin (trisor); haramgioaica, substantiv feminin (femeie care triseaza); harambasa, substantiv masculin (capitan de haiduci), din limba turca: haram basi; harambasie, substantiv feminin (functia de capitan de haiduci).