Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Haram

1 * Cuvantul cu diacritice: harám
Cuvantul fara diacritice: haram

Definitie: HARAM, (1) haramuri, substantiv neutru (Regional) 1. Vită slabă, prăpădită. 2. Jaf, pradă. ♢ Locutiune adjectiv și adverb De haram = (lăsat) la voia întâmplării, fără stăpân, expus jafului. ♢ Locutiune adverb De haram = de pomană, degeaba; pe nedrept. ♢ Expresie Haramul haram se face sau (de) haram vine, (de) haram se duce ori de haram a fost, de haram s-a dus = lucrul câștigat pe nedrept se pierde precum s-a dobândit. Haram că... = păcat că...; degeaba... Haram de... = vai de... – Din limba turca: haram „ilicit, prohibit”.

2 * Cuvantul cu diacritice: harám
Cuvantul fara diacritice: haram

Definitie: haram substantiv neutru, (vite) plural haramuri

3 * Cuvantul cu diacritice: harám
Cuvantul fara diacritice: haram

Definitie: HARAM -uri n. popular 1) Vita slabă; mârțoagă; gloabă. 2) Furt cu forța; jaf. ♢ De - a) (lăsat) în voia soartei; b) pe gratis; degeaba; c) prin jaf; pe nedrept. - de... vai de... limba turca haram

4 * Cuvantul cu diacritice: harám harámuri
Cuvantul fara diacritice: haram

Definitie: haram (haramuri), substantiv neutru – 1. Lucru obținut fără muncă, pleașcă, dar (mai ales în expresia de haram, gratis, pe degeaba). – 2. Beneficiu ilicit. – 3. Mîrțoagă, gloabă. – Mr. harame. Verifica cuvantul: limba sarba: haran „gratuit”; de la har „grație”. În general se pleacă de la limba turca: haram „lucru interzis” (Roesler 606; Șeineanu, II, 207; Lokotsch 819; DAR), însă prezența cuvîntului limba sarba: în secolul XIV (Daničič, III, 572) exclude această ipoteză. Graur, BL, IV, 87, încearcă să explice ultima întrebuințare prin limba turca: haram „brav”, care nu pare clar; în realitate, semantismul este normal, conform de bogdaproste, de pomană, pentru a desemna obiecte de proastă calitate. Limba Turca: poate să fi influențat în privința sensului 2. Derivat harancă, substantiv feminin (femeie rea); harangiu, substantiv masculin (om crud, fără suflet); haramin, substantiv masculin (bandit, tîlhar), din limba turca: harami (Șeineanu, II, 208; Berneker 377), conform mr. harami, bulgara haramija, limba sarba: haràmija, mag. haramja; haramină, substantiv feminin (tîlhar;țigan); haramlîc, substantiv neutru (găleată); haramgiu, substantiv masculin (trișor); haramgioaică, substantiv feminin (femeie care trișează); harambașa, substantiv masculin (căpitan de haiduci), din limba turca: haram bași; harambașie, substantiv feminin (funcția de căpitan de haiduci).