Definitie Horă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: HorĂ, hore (hori), substantiv feminin
1. Dans popular romanesc cu ritm domol, in care jucatorii se prind de mana, formand un cerc inchis; cerc format de aceia care executa acest dans; melodie dupa care se executa acest dans.
2. (Popular) Petrecere taraneasca unde se danseaza jocuri populare. ♢ Expresie A iesi la hora = a intra (la varsta cuvenita) in randul fetelor si al flacailor care joaca la hora.
A se gati ca de hora = a se imbraca foarte frumos, cu hainele de sarbatoare.
3. (Astron.; reg.; art.) Coroana boreala. – Din bulgara Horo.

Varianta definitie 2: HorĂ1, hore (hori), substantiv feminin Figurativ Scandal, taraboi.

Varianta definitie 3: HorĂ2, hore, substantiv feminin (Înv.) Încapere spatioasa la curtea domneasca, servind ca sala de asteptare sau ca loc de petreceri. – Ngr. Hora.

Varianta definitie 4: HorĂ substantiv verifica cuvantul: chiuit, chiuitura, doina, oras, strigatura.

Varianta definitie 5: Hora substantiv feminin, g.-d. art. horei; plural hore

Varianta definitie 6: HorĂ -E f. 1) mai ales art.
Dans popular cu ritm domol in care jucatorii se prind de mana, formand un cerc inchis. 2) Melodie dupa care se executa acest dans. 3) Cerc format de dansatorii care se prind de mana in acest dans. 4) Petrecere publica cu dansuri, organizata la tara; joc. ♢ A iesi la - a atinge varsta cand poti juca la hora. 5) astr.
Coroana boreala. [G.-D. Horei] /<bulg. horo, ngr. horos

Varianta definitie 7: Hora (hori), substantiv feminin –
1. Dans in cerc. –
2. Melodie a acestui cintec. –
3. (Trans. de Nord) Cintec liric sau satiric. –
4. Adunare sarbatoreasca ce are loc de obicei in fiecare duminica in sate, si la care se joaca hora. –
5. Cerc, grup aparte, bisericuta. –
6. Cor (al unei biserici). –
7. Constelatie neidentificata. – Varianta hoara, hore.
Mr. cor.
Ngr. χορόρ (Röesler 578).
Se presupune in general ca a intrat in rom. prin intermediul bulgara horo (DAR; Puscariu, Lr., 280), insa aceasta ipoteza nu pare necesara; conform si limba sarba: horo, limba turca: hora. – Derivat hori, verb (a juca hora; a cinta sau a interpreta la instrumente melodii populare; a aduna cu grebla finul pentru a forma baza capitei); horitor, substantiv masculin (dansator; cintaret); horitura, substantiv feminin (baza capitei); horiste, substantiv feminin (loc sau sala unde se danseaza).

Varianta definitie 8: Hora (hore), substantiv feminin – Oras.
Ngr. χώρα (DAR; Galdi 196).
Secolul XVIII, cuvant invechit