Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Hotar

1 * Cuvantul cu diacritice: hotár
Cuvantul fara diacritice: hotar

Definitie: HOTAR, hotare, substantiv neutru 1. Linie de demarcație care desparte o țară de alta; frontieră, graniță. ♢ Piatră de hotar = piatră, stâlp prin care se indică un hotar. ♦ Linie care desparte o proprietate de alta sau o așezare de alta. 2. Figurativ Limită, margine, capăt, sfârșit. 3. Moșie, proprietate (mare); prin extensiune regiune, țară. ♦ (Regional) Teritoriu în proprietatea (locuitorilor) unei comune. – Din limba maghiara hatar.

2 * Cuvantul cu diacritice: hotár
Cuvantul fara diacritice: hotar

Definitie: HOTAR substantiv 1. verifica cuvantul: frontieră. 2. verifica cuvantul: hat. 3. verifica cuvantul: limită.

3 * Cuvantul cu diacritice: hotár
Cuvantul fara diacritice: hotar

Definitie: hotar substantiv neutru, plural hotare

4 * Cuvantul cu diacritice: hotár
Cuvantul fara diacritice: hotar

Definitie: HOTAR -e n. 1) Linie de demarcație care desparte o țară de alta; graniță; frontieră. ♢ Peste -e în străinătate. 2) Linie de demarcație între două proprietăți sau între două porțiuni de teren. 3) figurat Punctul cel mai îndepărtat; margine; extremă. ♢ Fără -e nesfârșit; nețărmuit. ungara hatar

5 * Cuvantul cu diacritice: hotár hotáre
Cuvantul fara diacritice: hotar

Definitie: hotar (hotare), substantiv neutru – 1. Limită, margine. – 2. Frontieră, graniță. – 3. Capăt, extremă. – 4. Proprietate, teren delimitat. – 5. (Înv.) Hotărîre. Mag. hotar (Cihac, II, 507; Tiktin; Galdi, Dict., 92). Nu este sigur că mag. a dat limba slava (veche) chotarŭ (Berneker 386) sau că provine din acesta (Melich, Slavonic R., XI, 36.; limba sarba: hatar începînd cu secolul XIV, conform Daničič, III, 582); însă și cuvîntul rom. poate proveni din limba slava (veche), conform limba sarba: atar „regiune”. – Derivat hotărî, verb (a delimita, a pune hotar; a stabili, a fixa; a hotări; reflexiv, a se mărgini, a se învecina), conform mag. hatarozni „a discerne, a hotărî”; nehotărîre, substantiv feminin (lipsă de hotărîre); nehotărît, adjectiv (indecis); hotăraș (var. hotărîș), adjectiv (învecinat), din mag. hataros (Löwe 20; Galdi, Dict., 137); hotărîtor, adjectiv (decisiv, determinant); hotărît, adverb (sigur, fără îndoială); hotărîtură, substantiv feminin (învechit, delimitare); hotarnic, adjectiv (care se referă la hotarele unei moșii); hotărnici, verb (a pune hotar, a delimita); hotărnicie, substantiv feminin (demarcare); înhotărît, adjectiv (învechit, limitrof).

6 * Cuvantul cu diacritice: hotar
Cuvantul fara diacritice: hotar

Definitie: hotar, hotare substantiv neutru (învechit) nota cinci. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)