Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Hoț hoață

1 * Cuvantul cu diacritice: hoț hoáță
Cuvantul fara diacritice: hot

Definitie: HOȚ, HOAȚĂ, hoți, hoațe, substantiv masculin și feminin: 1. Persoană care fură. ♦ (Adjectival) Care fură; (cu sens atenuat) viclean. 2. (Familiar) Om ștrengar, șiret. – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: hoț
Cuvantul fara diacritice: hot

Definitie: HOȚ substantiv verifica cuvantul: ștrengar.

3 * Cuvantul cu diacritice: hoț
Cuvantul fara diacritice: hot

Definitie: HOȚ substantiv 1. pungaș, (astăzi rar) prădător, (învechit și reg.) lotru, (regional) furător, robalău, (învechit) chesăgiu, fur, prădaș, războinic, (familiar) coțcar, (argotic) manglitor, șut, șutitor, teșcar. (- de buzunare.) 2. verifica cuvantul: escroc.

4 * Cuvantul cu diacritice: hoț
Cuvantul fara diacritice: hot

Definitie: hoț substantiv masculin, plural hoți

5 * Cuvantul cu diacritice: hoț
Cuvantul fara diacritice: hot

Definitie: HOȚ -i m. 1) Persoană care fură. 2) și adjectival familiar Ființă șireată și poznașă; viclean; șiret; șmecher. /Origine necunoscuta

6 * Cuvantul cu diacritice: hoț hóți
Cuvantul fara diacritice: hot

Definitie: hoț (hoți), substantiv masculin – 1. Persoană care fură. – 2. Persoană ageră, isteață. Origine obscură, probabil expresivă. Pare a aparține aceleiași rădăcini expresive haț, conform hățaș, substantiv masculin (Bucovina, hoț). Variația vocalică nu e rară în cazuri de interpretare expresivă, conform hală și hoală, hanță și hoarță, handră și hoandră, hăis și hois, etcetera Pentru identitatea formală a numelui cu interjecția conform cioc, dop, hop. Originea expresivă a fost indicată încă de Hasdeu, Istoria critică, I, 2, p. 294, dar nu pare să fi fost acceptată. Celelalte ipoteze sînt departe de a convingătoare: din limba slava (veche) zlodĕi „malefic” (Cihac, II, 141); de la o rădăcină limba slava (veche) chop-, de unde și limba rusa chopitĭ „a prinde”, cu sufix limba slava (veche) -ĭcĭ, de unde hopț (Densusianu, GS, IV, 153); de la rădăcina limba slava (veche) hot-, conform poftă (Scriban). De aici pare a proveni numele huțani sau huțuli, populație carpatică din Galiția, care vorbește ruteana, dar care nu pare a fi de origine slavă. (După Rozwadowski, apud Vasmer, I, 324, acest nume ar fi got. guta „got”, transmis prin intermediul rut.; însă această ipoteză nu pare posibilă). Derivat hoață, substantiv feminin (femeie care fură); hoțoaică, substantiv feminin (hoață; prăjină de scuturat fructele); hoțesc, adjectiv (de hoți); hoțește, adverb (ca hoții; pe ascuns); hoțiș, adverb (hoțește); hoți, verb (a duce viață de hoț; a fura); hoție, substantiv feminin (furt; jaf; fraudă); hoțime, substantiv feminin (bandă de hoți); hoțoman, substantiv masculin (hoț), cu sufix expresiv -man; hoțomănie, substantiv feminin (bandă de hoți); hoțomănesc, adjectiv (de hoți); pohoț, substantiv masculin (hoț), în Mold., cu sufix po- ce indică excelența, cuvîntul pe care Cihac, II, 272, îl glosează prin „libertin” și îl pune în legătură cu limba slava (veche) pochotinŭ; pohoață, substantiv feminin (femeie rea), pe care Pascu, Arch. Rom., VI, 231, îl pune greșit în legătură cu pațachină, prin intermediul unei forme incerte pohoahă; pahonț (var. pohonț), substantiv masculin (termen de batjocură pentru soldații ruși), cuvînt pus în legătură de către Tiktin cu limba rusa pĕhotinec „infanterist”, și de către Scriban cu limba rusa pogonecĭ „ștafetă”, conform honț.