Definitie Hrană - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: HranĂ, (rar) hrane, substantiv feminin Tot ceea ce serveste la nutritia omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mancare, bucate. ♢ Compus: hrana-vacii = planta erbacee de nutret, cu tulpina paroasa, cu frunze opuse si cu flori albe, mici (Spergula arvensis). [Genitiv-dat.: hranei] – Din limba slava (veche) Hrana.

Varianta definitie 2: HranĂ substantiv
1. verifica cuvantul: mancare.
2. masa. (A servit drept - pestilor.)
3. (BOTANICA) hrana-vacii (Spergula arvensis) = (rar) spergula.

Varianta definitie 3: Hrana substantiv feminin, g.-d. art. hranei; plural hrane

Varianta definitie 4: HranĂ f.
Produs de natura vegetala, animala sau minerala ce serveste la alimentarea unui organism viu; nutriment. - consistenta. ♢ -A vacii planta erbacee cu tulpina acoperita cu perisori, cu frunze liniare si flori mici, ce creste prin semanaturi si serveste drept nutret. [G.-D. Hranei] /<sl. hrana

Varianta definitie 5: Hrana (hrane), substantiv feminin –
1. Aliment, mincare. –
2. (Înv.) Profesie, meserie considerata ca sursa datatoare de hrana. – Mr. hrana.
Sl. chrana (Cihac, II, 142; DAR), conform bulgara hran, limba sarba: hrana.
Pl. este rar. – Derivat hranaci, adjectiv (invechit si Trans., mincau; care maninca mult, cu folos); hranace, substantiv feminin (femeie care alimenteaza masina de treierat); hrani, verb (a alimenta, a nutri; a creste, a intretine; a indopa; reflexiv, a se satura; cuvant invechit, a ocroti), din limba slava (veche) chraniti, conform mr. hranescu, hranire, megl. ranes, bulgara hrania, limba sarba: hraniti si limba rusa chranitĭ „a pastra” (ultimul sens al cuvintului rom. este un imprumut literar din limba slava (veche); varianta populare harani, arani); nehranit, adjectiv (subalimentat); hranitor, adjectiv (care hraneste; nutritiv); hraniste, substantiv feminin (invechit, alimentare).