Definitie Hulă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: HÚLĂ1, hule, substantiv feminin (Popular) Ocara, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie. – Din limba slava (veche) Hula.

Varianta definitie 2: HÚLĂ2, hule, substantiv feminin Miscare ondulatorie a suprafetei marii, urmand dupa o furtuna sau dupa o briza puternica; prin extensiune furtuna pe mare. – Din franceza Houle.

Varianta definitie 3: HÚLĂ3, hule, substantiv feminin (Regional) Surpatura de munte sau de deal; prin extensiune drum printr-o scobitura de deal; drum care urca pe o coasta foarte piezisa. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 4: HÚLĂ substantiv feminin miscare ondulatorie a suprafetei marii, dupa, sau inaintea furtunii. (< franceza houle)

Varianta definitie 5: Hula antonim: lauda, panegeric

Varianta definitie 6: HÚLĂ substantiv verifica cuvantul: blasfemie.

Varianta definitie 7: HÚLĂ substantiv verifica cuvantul: afront, barfa, barfeala, barfire, barfit, calomnie, calomniere, cleveteala, clevetire, clevetit, defaimare, denigra-re, discreditare, injurie, insulta, jignire, ocara, ofensa, ponegreala, ponegrire, rusine, soapta, umilinta.

Varianta definitie 8: Hula (injurie, miscare a marii, surpatura de munte) substantiv feminin, g.-d. art. hulei; plural hule

Varianta definitie 9: HÚLĂ2 -E f.
Miscare ondulatorie succesiva care agita suprafata marii dupa furtuna. /<fr. houle

Varianta definitie 10: HÚLĂ1 -E f. 1) Vorba jignitoare; ofensa; injurie. 2) Act de profanare a unui lucru sau a unei fiinte, considerate sfinte sau demne de respect deosebit; sacrilegiu. /<sl. hula

Varianta definitie 11: HÚLĂ substantiv feminin Miscare ondulatorie a suprafetei marii dupa furtuna; (prin extensiune) furtuna pe mare. [< franceza houle].

Varianta definitie 12: Hula (hule), substantiv feminin –
1. Calomnie, ponegrire. –
2. Blasfemie, ocara. –
3. (Adj.) Mizerabil.
Sl. chula (Miklosich, Slaw.
Elem., 51; Cihac, II, 144; DAR; Conev 101), conform bulgara hul, limba sarba:, slov. hula, limba rusa chula. – Derivat hulnic, adjectiv (invechit, defaimator); huli, verb (a calomnia, a ponegri; a blasfemia; a dispretui), din limba slava (veche) chuliti; hulitura, substantiv feminin (invechit, defaimare; cuvant invechit, persecutare); hulenie, substantiv feminin (invechit, blasfemie); hulitor, adjectiv (calomniator); huligan, substantiv masculin (om zdravan, golan, derbedeu), primul sens prin confuzie cu galigan iar al doilea, imprumutat cu cuvintul, din limba rusa chuligan; huliganism, substantiv neutru (tulburare a ordinii si moralei publice).

Varianta definitie 13: Hula (hule), substantiv feminin – (Munt., Trans.) Surpare, desprindere.
Mag. hulla (DAR). – Derivat hului, verb reflexiv (a se supra, a se narui), din mag. hullani (DAR; Galdi, Dict., 137).