Hîrb harburi
Definitie, sens si explicatie
1Hirb (hấrburi), substantiv neutru – Ciob, ciuruc. – Mr. hrup, megl. arb, herb.
Sl., conform bulgara harb (Dar, dupa Miklosich, Slaw.
Elem., 52 si Cihac, Ii, 135, din limba slava (veche) crepu). – Conform: hirbar, substantiv neutru (loc unde se arunca cioburile); hirbarie, substantiv feminin (lucruri stricate); hirbui, verb reflexiv (a se preface in hirburi, a se strica); hirbar, adjectiv (bagaret), plecindu-se de la ideea ca „isi baga nasul prin toate oalele”; hirbaret, adjectiv (bagaret, indiscret).
Sl., conform bulgara harb (Dar, dupa Miklosich, Slaw.
Elem., 52 si Cihac, Ii, 135, din limba slava (veche) crepu). – Conform: hirbar, substantiv neutru (loc unde se arunca cioburile); hirbarie, substantiv feminin (lucruri stricate); hirbui, verb reflexiv (a se preface in hirburi, a se strica); hirbar, adjectiv (bagaret), plecindu-se de la ideea ca „isi baga nasul prin toate oalele”; hirbaret, adjectiv (bagaret, indiscret).