Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Abur

1 * Cuvantul cu diacritice: ábur
Cuvantul fara diacritice: abur

Definitie: ABUR, aburi, substantiv masculin 1. Vapori de apă. 2. Ceață rară. 3. (Rar) Adiere. 4. Figurativ Suflare ușoară (a vântului), boare. – Conform: limba albaneza a v u l l.

2 * Cuvantul cu diacritice: ábur
Cuvantul fara diacritice: abur

Definitie: ABUR substantiv verifica cuvantul: miros.

3 * Cuvantul cu diacritice: ábur
Cuvantul fara diacritice: abur

Definitie: ABUR substantiv vapori (plural). (-ul este un agent termic.)

4 * Cuvantul cu diacritice: ábur
Cuvantul fara diacritice: abur

Definitie: abur substantiv masculin, plural aburi

5 * Cuvantul cu diacritice: ábur -i
Cuvantul fara diacritice: abur

Definitie: ABUR -i m. 1) plural Vapori de apă. 2) Ceață rară. 3) figurat Suflare ușoară (de vânt); boare. 4) fig. rar Cantitate foarte mică. Un - de... / Cuvant autoht.

6 * Cuvantul cu diacritice: ábur
Cuvantul fara diacritice: abur

Definitie: ABUR, ri substantiv masculin 1. Vapori de apă 2. (Înv.) Sufletul animalelor necuvântătoare, considerat în esen ă mecanic -Din mr. Abur(ă), limba albaneza Avulj

7 * Cuvantul cu diacritice: ábur
Cuvantul fara diacritice: abur

Definitie: ABUR, ri substantiv masculin 1. Vapori de apă 2. (Înv.) Sufletul animalelor necuvântătoare, considerat în esen ă mecanic -Din mr. Abur(ă), limba albaneza Avulj

8 * Cuvantul cu diacritice: ábur áburi
Cuvantul fara diacritice: abur

Definitie: abur (aburi), substantiv masculin – 1. Vapori de apă – 2. (Înv.) Sufletul animalelor necuvîntătoare, considerat în esență mecanic. – Mr. abur (ă). < Limba Latina albūlus („pată albă” în limba latina med., conform Thomas, Bull. Du Cange, V, 100), pe baza aspectului material al vaporilor de apă. Albulus s-a păstrat în limba italiana avolo „mreană” (REW 328; Prati), franceza able (tte). Fonetismul nu pare să constituie vreo dificultate. Pierderea lui l, care apare și în cuvintele citate, și în franceza gabole < galbulus etcetera (Thomas, Bull. Du Cange, V, 130; O. Deutschmann, Romanist. Jb. I, 144), pare a fi anterioară rom.; totuși, trebuie să fi fost destul de tîrzie, pentru a împiedica pierderea lui b intervocalic. Același rezultat în limba albaneza avulj. În general cuvîntul rom. este considerat autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9; anterior indoeuropenei după Lahovary 319), sau provenind din limba albaneza (Cihac II, 714; Philippide, II, 605; DAR; Rosetti II, 108); acesta din urmă ar reprezenta un indoeurop. a-vel-os (Jokl, Ling.-Kulturhist. Untersuchungen, 263) sau abbra- (Meyer, Alb. St., III, 81). S-a renunțat la der. de la vapor (Diez, II, 14; Philippide, II, 657) , ca și cea de la un vapulus (Philippide, Principii, 7; Pascu, I, 27; Arch. Rom.., IX, 300), greu de admis. Explicația lui Densusianu, Rom., 1898, p. 130, prin abburire (în locul lui abburare, conform sp. aburar), este cu totul improbabilă, căci ideea de vapori nu se potrivește cu cea de combustie; REW 15 și DAR menționează cu rezervă această ipoteză. Derivat abura, verb (a scoate aburi); aburat, adjectiv (umezit); abureală, substantiv feminin (răsuflare; briză); aburi, verb (a produce aburi; a exala; a răsufla); aburitor, adjectiv (care exală); aburiu, adjectiv (vaporos; albicios); aburos, adjectiv (vaporos), cuvînt creat de Odobescu, prin paralelismul limba italiana vapore-vaporoso sau franceza vapeur-vaporeaux. Din rom., limba neogreaca: ἄμπρος (Meyer, Neugr. St., II, 74)