1
Abur (aburi), substantiv masculin –
1.
Vapori de apă –
2.
Învechit Sufletul animalelor necuvîntătoare, considerat în esență mecanic. – Aromână abur (ă). < Latină albūlus („pată albă” în latină medicină, conform Thomas, Bull. Du Cange, V, 100), pe baza aspectului material al vaporilor de apă. Albulus s-a păstrat în italiană avolo „mreană” (Rew 328; Prati), franceză able (tte).
Fonetismul nu pare să constituie vreo dificultate.
Pierderea lui l, care apare și în cuvintele citate, și în franceză gabole < galbulus etc. (Thomas, Bull. Du Cange, V, 130; O. Deutschmann, Romanist.
Jb. I, 144), pare a fi anterioară română; totuși, trebuie să fi fost destul de tîrzie, pentru a împiedica pierderea lui b intervocalic.
Același rezultat în albaneză avulj.
Încă 6 sensuri
În general cuvîntul română este considerat autohton (Miklosich, Slaw.
Elem., 9; anterior indoeuropenei după Lahovary 319), sau provenind din albaneză (Cihac II, 714; Philippide, II, 605; Dar; Rosetti II, 108); acesta din urmă ar reprezenta un indoeurop. *a-vel-os (Jokl, Ling.-Kulturhist. Untersuchungen, 263) sau *abbra- (Meyer, Albaneză St., III, 81).
S-a renunțat la derivat de la vapor (Diez, II, 14; Philippide, II, 657), ca și cea de la un *vapulus (Philippide, Principii, 7; Pascu, I, 27; Arch. Română., IX, 300), greu de admis.
Explicația lui Densusianu, Română, 1898, p. 130, prin *abburire (în locul lui *abburare, conform spaniolă aburar), este cu totul improbabilă, căci ideea de vapori nu se potrivește cu cea de combustie; Rew 15 și Dar menționează cu rezervă această ipoteză.
Derivat abura, verb (a scoate aburi); aburat, adjectiv (umezit); abureală, substantiv feminin (răsuflare; briză); aburi, verb (a produce aburi; a exala; a răsufla); aburitor, adjectiv (care exală); aburiu, adjectiv (vaporos; albicios); aburos, adjectiv (vaporos), cuvînt creat de Odobescu, prin paralelismul italiană vapore-vaporoso sau franceză vapeur-vaporeaux.
Din română, neogreacă ἄμπρος (Meyer, Neugr. St., II, 74)
DER – dicționarul etimologic
2
Abur aburi masculin
1.
plural Vapori de apă.
2.
Ceață rară.
3.
figurat Suflare ușoară (de vânt); boare.
4.
figurat rar Cantitate foarte mică. Un abur de... / Cuvânt autoht.
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Abur, ri substantiv masculin
1.
Vapori de apă
2.
Învechit Sufletul animalelor necuvântătoare, considerat în esen ă mecanic -din aromână Abur(ă), albaneză Avulj
DEX – dicționarul explicativ
4
Abur, aburi, substantiv masculin
1.
Vapori de apă.
2.
Ceață rară.
3.
(Rar) Adiere.
4.
Figurat Suflare ușoară (a vântului), boare.
Conform albaneză a v u l l.
DEX – dicționarul explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Abur substantiv masculin, plural aburi
DOOM – dicționarul ortografic