Definitie Abur - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Abur, aburi, substantiv masculin
1. Vapori de apa.
2. Ceata rara.
3. (Rar) Adiere.
4. Figurativ Suflare usoara (a vantului), boare. – Conform: limba albaneza a v u l l.

Varianta definitie 2: Abur substantiv verifica cuvantul: miros.

Varianta definitie 3: Abur substantiv vapori (plural). (-ul este un agent termic.)

Varianta definitie 4: Abur substantiv masculin, plural aburi

Varianta definitie 5: Abur -i m. 1) plural Vapori de apa. 2) Ceata rara. 3) figurat Suflare usoara (de vant); boare. 4) fig. rar Cantitate foarte mica. Un - de... / Cuvant autoht.

Varianta definitie 6: Abur, ri substantiv masculin
1. Vapori de apa
2. (Înv.) Sufletul animalelor necuvantatoare, considerat in esen a mecanic -din mr. Abur(a), limba albaneza Avulj

Varianta definitie 7: Abur, ri substantiv masculin
1. Vapori de apa
2. (Înv.) Sufletul animalelor necuvantatoare, considerat in esen a mecanic -din mr. Abur(a), limba albaneza Avulj

Varianta definitie 8: Abur (aburi), substantiv masculin –
1. Vapori de apa –
2. (Înv.) Sufletul animalelor necuvintatoare, considerat in esenta mecanic. – Mr. abur (a). < Limba Latina albūlus („pata alba” in limba latina med., conform Thomas, Bull.
Du Cange, V, 100), pe baza aspectului material al vaporilor de apa.
Albulus s-a pastrat in limba italiana avolo „mreana” (REW 328; Prati), franceza able (tte).
Fonetismul nu pare sa constituie vreo dificultate.
Pierderea lui l, care apare si in cuvintele citate, si in franceza gabole < galbulus etcetera (Thomas, Bull.
Du Cange, V, 130; O. Deutschmann, Romanist.
Jb.
I, 144), pare a fi anterioara rom.; totusi, trebuie sa fi fost destul de tirzie, pentru a impiedica pierderea lui b intervocalic.
Acelasi rezultat in limba albaneza avulj.
În general cuvintul rom. este considerat autohton (Miklosich, Slaw.
Elem., 9; anterior indoeuropenei dupa Lahovary 319), sau provenind din limba albaneza (Cihac II, 714; Philippide, II, 605; DAR; Rosetti II, 108); acesta din urma ar reprezenta un indoeurop. *a-vel-os (Jokl, Ling.-Kulturhist.
Untersuchungen, 263) sau *abbra- (Meyer, Alb.
St., III, 81).
S-a renuntat la der. de la vapor (Diez, II, 14; Philippide, II, 657) , ca si cea de la un *vapulus (Philippide, Principii, 7; Pascu, I, 27; Arch.
Rom.., IX, 300), greu de admis.
Explicatia lui Densusianu, Rom., 1898, p. 130, prin *abburire (in locul lui *abburare, conform sp. aburar), este cu totul improbabila, caci ideea de vapori nu se potriveste cu cea de combustie; REW 15 si DAR mentioneaza cu rezerva aceasta ipoteza.
Derivat abura, verb (a scoate aburi); aburat, adjectiv (umezit); abureala, substantiv feminin (rasuflare; briza); aburi, verb (a produce aburi; a exala; a rasufla); aburitor, adjectiv (care exala); aburiu, adjectiv (vaporos; albicios); aburos, adjectiv (vaporos), cuvint creat de Odobescu, prin paralelismul limba italiana vapore-vaporoso sau franceza vapeur-vaporeaux.
Din rom., limba neogreaca: ἄμπρος (Meyer, Neugr.
St., II, 74)