Hăbăuc -ă
Definitie, sens si explicatie
1Hăbăuc, -ă, habauci, -ce, adjectiv (Reg.; adesea substantivat) Nauc, buimac, zapacit; prin extensiune prost; nebun. ♢ Expresie (Adverbial) A o lua (sau a umbla) habauca = a porni la intamplare, fara o tinta precisa, a o lua razna. – Contaminare intre limba maghiara dial. Haboka si Nauc.
2Hăbăuc adjectiv , substantiv verifica cuvantul: bleg, nataflet, natarau, natang, neghiob, nerod, netot, prost, prostanac, stupid, tont, tontalau.
3Hăbăuc adjectiv verifica cuvantul: ametit, buimac, buimacit, nauc, naucit, tampit, zapacit.
4Habauc adjectiv m., plural habauci; f. singular habauca, plural habauce
5Hăbăuc -Ca (-Ci, -Ce) si substantival popular 1) Care nu poate judeca limpede fiind intr-o stare de tulburare temporara; buimac; nauc; zapacit. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; prost; neghiob; tont; natarau; natang; netot. /<ung. haboka
6Habauc (habauca), adjectiv – Prost, tont, nating.
Mag. haboka, cu finalul alterat de incrucisarea cu nauc (Dar).
Dupa Cihac, Ii, 133, din limba slava (veche) gybŭkŭ „flexibil”. – Derivat habauci, verb (a prosti); habaucie, substantiv feminin (prostie).
Mag. haboka, cu finalul alterat de incrucisarea cu nauc (Dar).
Dupa Cihac, Ii, 133, din limba slava (veche) gybŭkŭ „flexibil”. – Derivat habauci, verb (a prosti); habaucie, substantiv feminin (prostie).