Iască
Definitie, sens si explicatie
1Iască substantiv feminin Nume dat mai multor ciuperci parazite in forma de copita de cal, uscate si tari, care cresc pe trunchiul arborilor si care, tratate special, erau folosite, in trecut, la aprins focul sau, in medicina populara, ca hemostatic (Fomes si Phellinus). ♢ Expresie A se face iasca = A) a se usca; B) a slabi foarte mult. – Limba Latina Esca „hrana; medicament”.
2Iască substantiv (Botanica) 1. (Fomes igniarius) (Munt.) babita, (Moldova) bacalie, (Transilvania) copita.
2. (Ganoderma applanatum) = babita, bacalie de fag.
2. (Ganoderma applanatum) = babita, bacalie de fag.
3Iasca substantiv feminin
4Iască f. 1) Ciuperca parazita lemnoasa, in forma de copita, care creste pe trunchiul unor arbori. 2) inv.
Material preparat din aceasta ciuperca si folosit la aprins focul cu ajutorul amnarului si al cremenei. 3) Produs alimentar lipsit de orice gust. /<lat. esca
Material preparat din aceasta ciuperca si folosit la aprins focul cu ajutorul amnarului si al cremenei. 3) Produs alimentar lipsit de orice gust. /<lat. esca
5Iasca substantiv feminin – Nume dat mai multor ciuperci parazite, uscate si tari, care cresc pe trunchiul arborilor (Fomes igniarius). – Mr., megl. iasca.
Limba Latina ēsca (Diez, I, 163; Densusianu, Hlr., 189; Puscariu 759; Candrea-dens., 804; Rew 2913; Dar), conform limba albaneza eskë, askë (Meyer 97; Philippide, Ii, 640), limba italiana, prov. esca, franceza èche, sp. yesca, limba neogreaca: ἤσϰα, ἴσϰα.
Forma de plural iesti (Dar), este practic iesita din uz. – Derivat iescos, adjectiv (ca iasca, uscat).
Din rom. provin limba sarba: jeska „hrana” (Candrea, Elemente, 406), limba tiganeasca: yeska (Wlislocki 92).
Limba Latina ēsca (Diez, I, 163; Densusianu, Hlr., 189; Puscariu 759; Candrea-dens., 804; Rew 2913; Dar), conform limba albaneza eskë, askë (Meyer 97; Philippide, Ii, 640), limba italiana, prov. esca, franceza èche, sp. yesca, limba neogreaca: ἤσϰα, ἴσϰα.
Forma de plural iesti (Dar), este practic iesita din uz. – Derivat iescos, adjectiv (ca iasca, uscat).
Din rom. provin limba sarba: jeska „hrana” (Candrea, Elemente, 406), limba tiganeasca: yeska (Wlislocki 92).