Ideal -ă
Definitie, sens si explicatie
1Ideal, -ă, ideali, -e, adjectiv , Ideal, idealuri, substantiv neutru
1. Adjectiv Care atinge perfectiunea; perfect, desavarsit.
2. Adjectiv Care tine de domeniul ideilor, privitor la gandire; care exista numai in mintea, in inchipuirea omului; spiritual, imaterial.
3. Substantiv neutru: Scopul suprem spre care se indreapta in mod constient si metodic nazuintele si activitatea creatoare umana in toate domeniile ei, gradul cel mai inalt si mai greu de ajuns al perfectiunii intr-o directie. [Pronuntat: -de-al] – Din franceza Ideal, limba latina Idealis.
1. Adjectiv Care atinge perfectiunea; perfect, desavarsit.
2. Adjectiv Care tine de domeniul ideilor, privitor la gandire; care exista numai in mintea, in inchipuirea omului; spiritual, imaterial.
3. Substantiv neutru: Scopul suprem spre care se indreapta in mod constient si metodic nazuintele si activitatea creatoare umana in toate domeniile ei, gradul cel mai inalt si mai greu de ajuns al perfectiunii intr-o directie. [Pronuntat: -de-al] – Din franceza Ideal, limba latina Idealis.
2Ideal, -ă I. adjectiv
1. referitor la o idee sau la ideatie; care nu exista sau nu poate exista decat in gandire.
2. perfect, desavarsit; model.
Ii. substantiv neutru
1. model considerat perfect; perfectiune pe care incearca s-o imite un artist, un poet etcetera
2. scop suprem al existentei, al activitatii cuiva sau a ceva.
3. (matematica) multime de elemente ale unui inel pentru care atat diferenta dintre doua elemente, cat si produsul dintre un element al inelului si un element al ei sunt tot elemente ale multimii. (< franceza ideal, limba latina idealis)
1. referitor la o idee sau la ideatie; care nu exista sau nu poate exista decat in gandire.
2. perfect, desavarsit; model.
Ii. substantiv neutru
1. model considerat perfect; perfectiune pe care incearca s-o imite un artist, un poet etcetera
2. scop suprem al existentei, al activitatii cuiva sau a ceva.
3. (matematica) multime de elemente ale unui inel pentru care atat diferenta dintre doua elemente, cat si produsul dintre un element al inelului si un element al ei sunt tot elemente ale multimii. (< franceza ideal, limba latina idealis)
3Ideal antonim: imperfect, material, real
4Ideal adjectiv
1. verifica cuvantul: perfect.
2. verifica cuvantul: pur.
3. (Filoz.) imaterial, spiritual. (Elemente materiale si -.)
4. (Filoz.) mintal, subiectiv.
1. verifica cuvantul: perfect.
2. verifica cuvantul: pur.
3. (Filoz.) imaterial, spiritual. (Elemente materiale si -.)
4. (Filoz.) mintal, subiectiv.
5Ideal adjectiv m. (silabe -de-al), plural ideali; f. singular ideala, plural ideale
6Ideal substantiv neutru (silabe -de-al), plural idealuri
7Ideal2 -uri n. 1) Reprezentare sau intruchipare a unui tip perfect. 2) Scop suprem (si greu de atins) catre care tinde cineva in viata sau intr-un domeniu de activitate. [Silabe -de-al] /<lat. idealis, franceza ideal
8Ideal1 -a (-i, -e) 1) Care atinge culmea perfectiunii; desavarsit sub toate aspectele. 2) Care tine de domeniul ideilor; existent numai in inchipuirea omului, in imaginatie; imaginar; ireal; fantastic; fictiv. [Silabe -de-al] /<lat. idealis, limba franceza: ideal
9Ideal, -ă adjectiv
1. Referitor la o idee sau la ideatie; de idei; care nu exista sau nu poate exista decat in gandire; creat de gandire.
2. Perfect, desavarsit; model. substantiv neutru
1. Model considerat perfect; perfectiune pe care incearca s-o imite un artist, un poet etcetera
2. Scop suprem al existentei, al activitatii cuiva sau a ceva.
3. (Matematica) Multime de elemente ale unui inel pentru care atat diferenta dintre doua elemente, cat si produsul dintre un element al inelului si un element al ei sunt tot elemente ale multimii. [Pronume -de-al, plurals. -luri, -le. / conform limba latina idealis, franceza ideal, limba italiana ideale].
1. Referitor la o idee sau la ideatie; de idei; care nu exista sau nu poate exista decat in gandire; creat de gandire.
2. Perfect, desavarsit; model. substantiv neutru
1. Model considerat perfect; perfectiune pe care incearca s-o imite un artist, un poet etcetera
2. Scop suprem al existentei, al activitatii cuiva sau a ceva.
3. (Matematica) Multime de elemente ale unui inel pentru care atat diferenta dintre doua elemente, cat si produsul dintre un element al inelului si un element al ei sunt tot elemente ale multimii. [Pronume -de-al, plurals. -luri, -le. / conform limba latina idealis, franceza ideal, limba italiana ideale].