Definitie Idealism - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Idealism substantiv neutru
1. Orientare in filozofie, opusa materialismului, care considera spiritul, constiinta, gandirea ca factor primordial, iar materia, natura, existenta ca factor secund, derivat. ♢ Idealism obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual pus la baza existentei ca o realitate de sine statatoare, independenta de constiinta individuala.
Idealism subiectiv = idealism care identifica spiritul cu constiinta individuala, negand existenta independenta de aceasta a realitatii materiale.
Idealism absolut = idealism care admite identitatea spirituala cu realitatea obiectiva.
2. (Rar) Caracterul omului idealist (2). [Pronuntat: -de-a-] – Din franceza Idealisme.

Varianta definitie 2: Idealism substantiv neutru
1. orientare fundamentala in filozofie, opusa materialismului, care considera spiritul, constiinta, gandirea ca factor primordial, iar materia, existenta obiectiva, ca factor secund, derivat. o - obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual, pus la baza existentei, ca o realitate independenta de constiinta individului; - subiectiv = idealism care indentifica spiritul cu constiinta individuala, negand existenta independenta a realitatii materiale; - absolut = idealism care admite identitatea spiritului cu realitatea obiectiva.
2. urmarire dezinteresata a unui ideal.
3. - fizic = denumire data interpretarii idealiste a unor concepte ale fizicii contemporane. (< franceza idealisme)

Varianta definitie 3: Idealism substantiv neutru (silabe -de-a-)

Varianta definitie 4: Idealism n. 1) (in opozitie cu Materialism) Orientare in filozofie care considera spiritul, ideea, constiinta ca factor prim, iar existenta, materia, natura ca factor secund. 2) rar Atitudine determinata de urmarirea dezinteresata a unui ideal. [Silabe -de-a] /<lat. idealismus, franceza idealisme

Varianta definitie 5: Idealism substantiv neutru
1. Orientare fundamentala in filozofie, opusa materialismului, care considera spiritul, constiinta, ideea drept factor primordial, iar materia, natura, existenta ca factor secund.
2. (Rar) Urmarire dezinteresata a unui ideal. [Pronume -de-a-. / < franceza idealisme].