Idealism
Definitie, sens si explicatie
1Idealism substantiv neutru
1. Orientare in filozofie, opusa materialismului, care considera spiritul, constiinta, gandirea ca factor primordial, iar materia, natura, existenta ca factor secund, derivat. ♢ Idealism obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual pus la baza existentei ca o realitate de sine statatoare, independenta de constiinta individuala.
Idealism subiectiv = idealism care identifica spiritul cu constiinta individuala, negand existenta independenta de aceasta a realitatii materiale.
Idealism absolut = idealism care admite identitatea spirituala cu realitatea obiectiva.
2. (Rar) Caracterul omului idealist (2). [Pronuntat: -de-a-] – Din franceza Idealisme.
1. Orientare in filozofie, opusa materialismului, care considera spiritul, constiinta, gandirea ca factor primordial, iar materia, natura, existenta ca factor secund, derivat. ♢ Idealism obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual pus la baza existentei ca o realitate de sine statatoare, independenta de constiinta individuala.
Idealism subiectiv = idealism care identifica spiritul cu constiinta individuala, negand existenta independenta de aceasta a realitatii materiale.
Idealism absolut = idealism care admite identitatea spirituala cu realitatea obiectiva.
2. (Rar) Caracterul omului idealist (2). [Pronuntat: -de-a-] – Din franceza Idealisme.
2Idealism substantiv neutru
1. orientare fundamentala in filozofie, opusa materialismului, care considera spiritul, constiinta, gandirea ca factor primordial, iar materia, existenta obiectiva, ca factor secund, derivat. o - obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual, pus la baza existentei, ca o realitate independenta de constiinta individului; - subiectiv = idealism care indentifica spiritul cu constiinta individuala, negand existenta independenta a realitatii materiale; - absolut = idealism care admite identitatea spiritului cu realitatea obiectiva.
2. urmarire dezinteresata a unui ideal.
3. - fizic = denumire data interpretarii idealiste a unor concepte ale fizicii contemporane. (< franceza idealisme)
1. orientare fundamentala in filozofie, opusa materialismului, care considera spiritul, constiinta, gandirea ca factor primordial, iar materia, existenta obiectiva, ca factor secund, derivat. o - obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual, pus la baza existentei, ca o realitate independenta de constiinta individului; - subiectiv = idealism care indentifica spiritul cu constiinta individuala, negand existenta independenta a realitatii materiale; - absolut = idealism care admite identitatea spiritului cu realitatea obiectiva.
2. urmarire dezinteresata a unui ideal.
3. - fizic = denumire data interpretarii idealiste a unor concepte ale fizicii contemporane. (< franceza idealisme)
3Idealism substantiv neutru (silabe -de-a-)
4Idealism n. 1) (in opozitie cu Materialism) Orientare in filozofie care considera spiritul, ideea, constiinta ca factor prim, iar existenta, materia, natura ca factor secund. 2) rar Atitudine determinata de urmarirea dezinteresata a unui ideal. [Silabe -de-a] /<lat. idealismus, franceza idealisme
5Idealism substantiv neutru
1. Orientare fundamentala in filozofie, opusa materialismului, care considera spiritul, constiinta, ideea drept factor primordial, iar materia, natura, existenta ca factor secund.
2. (Rar) Urmarire dezinteresata a unui ideal. [Pronume -de-a-. / < franceza idealisme].
1. Orientare fundamentala in filozofie, opusa materialismului, care considera spiritul, constiinta, ideea drept factor primordial, iar materia, natura, existenta ca factor secund.
2. (Rar) Urmarire dezinteresata a unui ideal. [Pronume -de-a-. / < franceza idealisme].