Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Iele

1 * Cuvantul cu diacritice: iéle
Cuvantul fara diacritice: iele

Definitie: IELE substantiv feminin plural (Mai ales art.) Ființe imaginare din mitologia populară românească, înfățișate ca niște fete frumoase, îmbrăcate în alb, care apar numai noaptea, vrăjind, prin cântecul și prin jocul lor, pe bărbați, asupra cărora au puteri nefaste; frumoasele, mândrele, dânsele, șoimanele, vântoasele, drăgaicele. – Din ele (plural f. al lui el).

2 * Cuvantul cu diacritice: iéle
Cuvantul fara diacritice: iele

Definitie: IELE substantiv plural (MITOL. POP.) (popular) dânsele (plural art.), drăgaice (plural), frumoase (plural), milostive (plural), mândre (plural), puternice (plural), rusalii (plural), sânziene (plural), șoimane (plural), șoimărițe (plural), vântoase (plural), (regional) nagode (plural), samovile (plural), sfinte (plural), (Ban. și Olt.) milostivnice (plural), (prin Banat) miluite (plural).

3 * Cuvantul cu diacritice: iéle
Cuvantul fara diacritice: iele

Definitie: iele substantiv feminin plural (silabe ie-), art. ielele, g.-d. art. ielelor

4 * Cuvantul cu diacritice: iéle
Cuvantul fara diacritice: iele

Definitie: IELE f. plural (în mitologia populară) Ființe imaginare, având înfățișarea unor fete frumoase îmbrăcate în alb, care se crede că ar apărea numai noaptea și ar face rău, în special, bărbaților; vântoase; șoimane; drăgaica. [G.-D. ielelor] /Din ele pronume pers.

5 * Cuvantul cu diacritice: iéle
Cuvantul fara diacritice: iele

Definitie: iele substantiv feminin plural – Ființe imaginare cu puteri nefaste; frumoasele, dînsele, drăgaicele. – Varianta ele. Este plural al pronume pers. ea (DAR; Bogrea, Dacor., IV, 822; Candrea), eufemism care coincide cu dînsele „lemuri”, și cu iel, substantiv masculin (dracul), în loc de el. Totuși, Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 176, credea că numele este dacic; după Diculescu 186, din limba germana Elle. Înainte, Cihac, II, 508, se gîndea la mag. lel „spirit” și Lokotsch 950 la limba turca: jel „vînt”, conform vîntoasele. Din rom. provine probabil limba tiganeasca: sp. ilo „spirit” (Besses 89).