Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ierta

1 * Cuvantul cu diacritice: iertá
Cuvantul fara diacritice: ierta

Definitie: IERTA, iert, verb I. Tranzitiv 1. A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greșeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva. ♢ Expresie A-l ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (după o boală grea). Dumnezeu să-l ierte, spun cei evlavioși când vorbesc despre un mort. Doamne, iartă-mă spune cel căruia i-a scăpat (sau era să-i scape) o vorbă nepotrivită, necuviincioasă. ♦ A scuza. ♢ Locutiune adjectiv De neiertat = condamnabil. ♢ Expresie Ba să mă ierți, formulă cu care contrazici pe cineva; nici vorbă 2. A scuti, a dispensa pe cineva de o obligație. 3. (Pop. și familiar) A îngădui, a permite, a da voie să... ♢ Expresie (Regional) Nu-i iertat = este interzis. – Limba Latina libertare.

2 * Cuvantul cu diacritice: a ierta
Cuvantul fara diacritice: ierta

Definitie: A ierta antonim: a osândi, a pedepsi

3 * Cuvantul cu diacritice: iertá
Cuvantul fara diacritice: ierta

Definitie: IERTA verb verifica cuvantul: elibera, libera, salva, scăpa, scoate.

4 * Cuvantul cu diacritice: iertá
Cuvantul fara diacritice: ierta

Definitie: IERTA verb 1. verifica cuvantul: absolvi. 2. (Termen Bisericesc) a dezlega. (Preotul îl - de păcate.) 3. (regional) a îngădui, (învechit) a lăsa, a șterge, a trece. (A - păcatele, fărădelegile cuiva.) 4. verifica cuvantul: scuza.

5 * Cuvantul cu diacritice: iertá
Cuvantul fara diacritice: ierta

Definitie: ierta verb (silabe ier-), indicativ prezent 1 singular iert, 3 singular și plural iartă

6 * Cuvantul cu diacritice: a se iertá mă iert
Cuvantul fara diacritice: ierta

Definitie: A SE IERTA mă iert intranzitiv popular 1) A-și lua rămas bun (unul cu altul). 2) A se despărți pentru totdeauna de cineva care a murit sau care e pe moarte. limba latina libertare

7 * Cuvantul cu diacritice: a iertá iért
Cuvantul fara diacritice: ierta

Definitie: A IERTA iert tranzitiv 1) (persoane) A scuti de pedeapsă. 2) A elibera de acuzație, primind scuzele aduse; a scuza. Vecinul l-a iertat. ♢ A-l ierta Dumnezeu a înceta din viața (după o boală grea și îndelungată). Dumnezeu să-l ierte formulă folosită de credincioși vorbind despre mort. Doamne, iartă-mă expresie folosită de o persoană care a spus sau este pe cale de a spune o vorbă necuviincioasă. Ba să mă iertați a) nu sunt de acord; b) nici vorbă. Iertați-mă (vă rog) vă rog să nu vă supărați. 3) (greșeli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a înceta de a lua în considerație; a da uitării; a scuza. 4) (datorii, obligații etcetera) A declara nul; a anula. 5) A da voie; a îngădui; a permite. Iertați-mă, vin și eu cu o explicație. limba latina libertare

8 * Cuvantul cu diacritice: iertá iertát át
Cuvantul fara diacritice: ierta

Definitie: ierta (iertat, at), verb – 1. (Înv.) A cruța. – 2. A absolvi, a scuti de pedeapsă. – 3. A scuza. – 4. A permite, a îngădui, a accepta. – 5. (Refl.) A se împăca, a face pace. – 6. (Refl., cuvant invechit) A-și lua rămas-bun creștinește. – 7. (Înv.) A abandona, a lăsa, a renunța. – Mr., megl. l’ert, l’irtare. Limba Latina lῑbertāre „a cruța” (Pușcariu 769; Candrea-Dens., 811; REW 5014; DAR; Densusianu, GS, II, 18; Rosetti, I, 167), păstrat numai în rom. – Derivat iertăciune, substantiv feminin (iertare; compoziție poetică ce se recită atunci cînd tînăra căsătorită se desparte de părinți; despărțire, rămas-bun, mai ales cînd este vorba de un muribund); iertător, adjectiv (indulgent, care iartă ușor); neiertat, adjectiv (care nu poate fi iertat; care nu este iertat); neiertător, adjectiv (care nu iartă).