Îmbrânci

Îmbrânci, îmbrâncesc, verb IV.
Tranzitiv și reflexiv recipr.
A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci¹. – În + brânci.

DEX – dicționarul explicativ

A se îmbrânci mă îmbrâncesc intranzitiv A face (concomitent) schimb de brânci (unul cu altul). [Silabe Îm-brân-] /în + brâncă

NODEX – noul dicționar explicativ

A îmbrânci îmbrâncesc tranzitiv (persoane) A împinge violent (cu mâinile). [Silabe Îm-brân-] /în + brâncă

NODEX – noul dicționar explicativ

Îmbrânci verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural îmbrâncesc, imperfect 3 singular îmbrâncea; conjuncție prezent 3 singular și plural îmbrâncească

DOOM – dicționarul ortografic