Definitie Izbi - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Izbi, izbesc, verb IV.
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) lovi cu putere (de ceva, de cineva sau cu ceva); a (se) repezi cu violenta; a (se) tranti. ♦ Tranzitiv si reflexiv A (se) arunca cu putere; a (se) azvarli.
2. Tranzitiv (Despre lumina) A cadea cu putere, a lovi drept in fata, in ochi.
3. Tranzitiv A ataca.
4. Tranzitiv Figurativ A impresiona puternic pe cineva; a surprinde, a frapa, a bate la ochi. – Din limba slava (veche) Izbiti.

Varianta definitie 2: Izbi verb verifica cuvantul: contraria, frapa, surprinde, soca, vexa.

Varianta definitie 3: Izbi verb
1. a da, a lovi, a trage, (popular) a pali. (A - cu toporul in lemn.)
2. verifica cuvantul: lovi.
3. verifica cuvantul: plesni.
4. verifica cuvantul: tranti.
5. a repezi, a tranti. (A - usa de perete.)
6. a bate, a lovi, (rar) a zupai, (Transilvania) a supi. (- in usa cu piciorul.)
7. a (se) bate, a (se) lovi. (Se - de toti peretii; ploaia - in acoperis.)
8. verifica cuvantul: ciocni.
9. a se lovi, (invechit si reg.) a se clati. (Apa se - de stanci.)
10. verifica cuvantul: imbranci.
11. a (se) tranti, (popular si familiar) a (se) bufni, a (se) busi. (L-a - cu pumnul.)
12. a ajunge, a atinge, a lovi, a nimeri, a ochi, a pocni, (popular) a pali, a picni, (regional) a talni, (Transilvania) a talali. (Glontul - iepurele.)
13. verifica cuvantul: ataca.
14. verifica cuvantul: zvarli.

Varianta definitie 4: Izbi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural izbesc, imperfect 3 singular izbea; conjunctie: prezent 3 singular si plural izbeasca

Varianta definitie 5: A se izbi ma -esc intranzitiv 1) (despre fiinte) A se lovi cu putere. 2) (despre persoane) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a se napusti; a navali; a se repezi; a tabari; a napadi. /<sl. izbiti

Varianta definitie 6: A izbi -esc tranzitiv 1) (persoane, obiecte) A face sa se izbeasca. 2) (despre becuri, lumina etcetera) A bate drept in ochi. 3) (inamicul) A lovi pornind un atac; a ataca. 4) (persoane) A impresiona puternic. /<sl. izbiti

Varianta definitie 7: Izbi (izbesc, izbit), verb –
1. A lovi cu putere. –
2. A ciocni, a se repezi cu violenta. –
3. A cadea, a se proiecta. –
4. A arunca, a lansa. –
5. A ataca, a asalta. –
6. A atrage atentia. –
7. (Refl.) A se lovi puternic de ceva, a se poticni de un obstacol. –
8. (Refl.) A semana cu cineva.
Sl. izbiti (Miklosich, Slaw.
Elem., 23; Cihac, II, 153; Tiktin; DAR), dar cu schimbare semantica, deoarece in limba slava (veche) izbiti (der. de la biti „a lovi”) inseamna „a omori in bataie”.
Probabil semantismul este cel din sŭbiti „a lovi”, conform aceeasi confuzie semantica in iscodi si posibil in ispravi.
Conform: Șeineanu, Semasiol.,
224. Derivat izba, substantiv feminin (Bucovina, Mold., izbitura, lovitura), postverbal; izbitura, substantiv feminin (lovitura, ciocnire); izbeliste, substantiv feminin (loc sau pozitie expusa, la voia intimplarii).