Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Porunci

1 * Cuvantul cu diacritice: poruncí
Cuvantul fara diacritice: porunci

Definitie: PORUNCI, poruncesc, verb IV. 1. Tranzitiv A dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească (întocmai); a ordona. 2. Tranzitiv A da comanda să se fabrice, să se confecționeze ceva; a comanda. 3. Tranzitiv A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziție ceva pentru a fi folosit, consumat; a comanda. 4. Tranzitiv (Popular) A trimite vorbă, a comunica, a transmite; a vesti. 5. Intranzitiv A fi stăpân, a conduce în calitate de stăpân. [Varianta: (regional) poronci verb IV] – Din limba slava (veche) porončiti.

2 * Cuvantul cu diacritice: poruncí
Cuvantul fara diacritice: porunci

Definitie: PORUNCI verb verifica cuvantul: anunța, comunica, transmite, vesti.

3 * Cuvantul cu diacritice: poruncí
Cuvantul fara diacritice: porunci

Definitie: PORUNCI verb 1. verifica cuvantul: ordona. 2. a ordona, a spune, a zice. (Fă ce-ți - el)

4 * Cuvantul cu diacritice: poruncí
Cuvantul fara diacritice: porunci

Definitie: porunci verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural poruncesc, imperfect 3 singular poruncea; conjunctie: prezent 3 singular și plural poruncească

5 * Cuvantul cu diacritice: a poruncí -ésc
Cuvantul fara diacritice: porunci

Definitie: A PORUNCI -esc 1. tranz. 1) (urmat de o propoziție complementară) A cere în mod autoritar și oficial; a impune printr-o poruncă; a dispune; a ordona; a comanda. 2) A face la comandă; a comanda. 3) A cere printr-o comandă; a comanda. 4) A transmite verbal sau în scris (prin cineva). 2. instranzitiv A da dispoziții (ca un stăpân); a se comporta ca un stăpân. limba slava (veche) poronțiti

6 * Cuvantul cu diacritice: poruncí poruncésc poruncít
Cuvantul fara diacritice: porunci

Definitie: porunci (poruncesc, poruncit), verb – A ordona, a cere, a da ordin. – Varianta cuvant invechit poronci, porinci. Sl. porąčiti, porąčą (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 278; Byhan 329), conform limba rusa poručiti, mag. parancsolni. – Derivat poruncă, substantiv feminin (ordin, însărcinare), postverbal, sau din limba slava (veche) porąči, conform limba sarba: poruka „ordin”, limba rusa poruka „garanție”; porunceală, substantiv feminin (acțiunea de a porunci; Muntenia, joc de copii care constă în a da ordine celorlalți tovarăși de joacă); poruncitor, adjectiv (imperativ; substantiv masculin, persoană care comadă, șef).