Definitie Porunci - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Porunci, poruncesc, verb IV.
1. Tranzitiv A dispune cu autoritate ca ceva sa se indeplineasca (intocmai); a ordona.
2. Tranzitiv A da comanda sa se fabrice, sa se confectioneze ceva; a comanda.
3. Tranzitiv A cere sa i se aduca, sa i se puna la dispozitie ceva pentru a fi folosit, consumat; a comanda.
4. Tranzitiv (Popular) A trimite vorba, a comunica, a transmite; a vesti.
5. Intranzitiv A fi stapan, a conduce in calitate de stapan. [Varianta: (regional) Poronci verb IV] – Din limba slava (veche) Porončiti.

Varianta definitie 2: Porunci verb verifica cuvantul: anunta, comunica, transmite, vesti.

Varianta definitie 3: Porunci verb
1. verifica cuvantul: ordona.
2. a ordona, a spune, a zice. (Fa ce-ti - el!)

Varianta definitie 4: Porunci verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural poruncesc, imperfect 3 singular poruncea; conjunctie: prezent 3 singular si plural porunceasca

Varianta definitie 5: A porunci -esc 1. tranz. 1) (urmat de o propozitie complementara) A cere in mod autoritar si oficial; a impune printr-o porunca; a dispune; a ordona; a comanda. 2) A face la comanda; a comanda. 3) A cere printr-o comanda; a comanda. 4) A transmite verbal sau in scris (prin cineva).
2. instranzitiv A da dispozitii (ca un stapan); a se comporta ca un stapan. /<sl. porontiti

Varianta definitie 6: Porunci (poruncesc, poruncit), verb – A ordona, a cere, a da ordin. – Varianta cuvant invechit poronci, porinci.
Sl. porąčiti, porąčą (Miklosich, Slaw.
Elem., 38; Cihac, II, 278; Byhan 329), conform limba rusa poručiti, mag. parancsolni. – Derivat porunca, substantiv feminin (ordin, insarcinare), postverbal, sau din limba slava (veche) porąči, conform limba sarba: poruka „ordin”, limba rusa poruka „garantie”; porunceala, substantiv feminin (actiunea de a porunci; Muntenia, joc de copii care consta in a da ordine celorlalti tovarasi de joaca); poruncitor, adjectiv (imperativ; substantiv masculin, persoana care comada, sef).