1
Îmbuiba (îmbuib, îmbuibat), verb –
1. A ghiftui, a îndopa cu mîncare. –
2. (Reflexiv) A mînca lacom, în exces. –
3. A crește din abundență, a se înmulți.
Origine necunoscută.
Nici una din explicațiile date pînă acum nu pare mulțumitoare.
După Densusianu, Archiv. latină Lex., XII, 425, Din latină bubia, glosare incertă a lui „sfîrc”, pe baza unui derivat *imbubiāre, conform Pușcariu 72 și Rew 4286a; însă autorul a renunțat mai tîrziu la această ipoteză, convingîndu-se că glosarea era incorectă.
După Giuglea, Dacor., II, 632-37, din latină imbuĕre, prin intermediul unei forme popular *imbuviāre, conform Dar, și Rosetti, I, 167, care stabilește o legătură cu latină bubῑre „a umfla”.
Sub aspect semantic, cuvîntul oferă o identitate perfectă cu buieci, conform buiac; însă explicația fonetică este dificilă conform slavă buiti sę „a trăi înconjurat de plăceri”, cu care Dar admite că s-a încrucișat.
1. A ghiftui, a îndopa cu mîncare. –
2. (Reflexiv) A mînca lacom, în exces. –
3. A crește din abundență, a se înmulți.
Origine necunoscută.
Nici una din explicațiile date pînă acum nu pare mulțumitoare.
După Densusianu, Archiv. latină Lex., XII, 425, Din latină bubia, glosare incertă a lui „sfîrc”, pe baza unui derivat *imbubiāre, conform Pușcariu 72 și Rew 4286a; însă autorul a renunțat mai tîrziu la această ipoteză, convingîndu-se că glosarea era incorectă.
După Giuglea, Dacor., II, 632-37, din latină imbuĕre, prin intermediul unei forme popular *imbuviāre, conform Dar, și Rosetti, I, 167, care stabilește o legătură cu latină bubῑre „a umfla”.
Sub aspect semantic, cuvîntul oferă o identitate perfectă cu buieci, conform buiac; însă explicația fonetică este dificilă conform slavă buiti sę „a trăi înconjurat de plăceri”, cu care Dar admite că s-a încrucișat.
DER – dicționarul etimologic
2
Îmbuiba, îmbuib, verb I. Reflexiv și tranzitiv A mânca și a bea (sau a da să mănânce și să bea) peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Etimologie necunoscută
DEX – dicționarul explicativ
3
A se îmbuiba mă îmbuib intranzitiv 1) A se îndopa cu mâncare și băutură; a se ghiftui. 2) A trăi în belșug. /Origine necunoscută
NODEX – noul dicționar explicativ
4
A îmbuiba îmbuib tranzitiv A face să se îmbuibe; a ghiftui. / Origine necunoscută
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Îmbuiba verb (silabe -bui-), indicativ prezent 1 singular îmbuib, 3 singular și plural îmbuibă
DOOM – dicționarul ortografic