1
A se împricina mă împricinez intranzitiv popular 1) A intra în judecată (cu cineva); a se judeca. 2) A se pune de pricină (cu cineva). [Silabe Îm-pri-] /în + pricină
NODEX – noul dicționar explicativ
2
Împricina, împricinez, verb I. Reflexiv recipr. (Popular) A găsi pricină de judecată (cu cineva); a se judeca cu cineva. – În + pricină.
DEX – dicționarul explicativ
3
Împricina verb, indicativ prezent 1 singular împricinez, 3 singular și plural împricinează
DOOM – dicționarul ortografic