1
Împreuna, împreunez, verb I.
1. Tranzitiv și reflexiv A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina.
Tranzitiv (Rar) A întruni, a cumula.
2. Reflexiv recipr.
și tranzitiv fact.
A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pronunțat: -pre-u-. Prezent indicativ și: (regional) împreun] – Din Împreună.
1. Tranzitiv și reflexiv A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina.
Tranzitiv (Rar) A întruni, a cumula.
2. Reflexiv recipr.
și tranzitiv fact.
A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [Pronunțat: -pre-u-. Prezent indicativ și: (regional) împreun] – Din Împreună.
DEX – dicționarul explicativ
2
A se împreuna persoana 3 Se împreunează intranzitiv 1) (despre elemente concrete sau abstracte) A se uni, formând un tot organic; a se confunda; a se contopi; a se îmbina. 2) (despre ființe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împerechea. /Din împreună
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A împreuna împreunez tranzitiv A face să se împreuneze; a îmbina; a contopi. împreuna culorile. [Silabe îm-pre-u-] /Din împreună
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Împreuna verb (silabe -pre-u-), indicativ prezent 1 singular împreunez/împreun, 3 singular și plural împreunează/împreună
DOOM – dicționarul ortografic