Definitie Imunitate - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Imunitate substantiv feminin
1. Rezistenta a organismului fata de actiunea microbilor patogeni sau a produsilor toxici ai acestora.
2. (În societatea medievala) Privilegiu acordat sau recunoscut la cerere, printr-un act al monarhului, stapanilor de pamant de a judeca, de a strange impozite, de a ridica la oaste etcetera pe domeniile lor, fara amestecul reprezentantilor puterii centrale.
3. Ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucura unele categorii de persoane. ♢ Imunitate parlamentara = situatie de care se bucura membrii unei adunari legislative de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte.
Imunitate diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etcetera – Din franceza Immunite, limba latina Immunitas, -atis.

Varianta definitie 2: Imunitate, imunitati, substantiv feminin
1. Rezistenta organismului fata de anumite infectii microbiene si fata de otravuri.
2. Stare de care se bucura o persoana, in temeiul unei reguli de drept, de a beneficia de anumite prerogative. – Franceza Immunite, (lat. lit. Immunitas, -atis.

Varianta definitie 3: Imunitate substantiv feminin
1. rezistenta a unui organism fata de anumite infectii, otravuri sau alte substante straine.
2. situatie a unei persoane care beneficiaza de anumite prerogative sau scutiri legale speciale in cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are. o - parlamentara = drept de care se bucura membrii unei adunari legiuitoare de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte; - diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etcetera (< franceza immunite, limba latina immunitas)

Varianta definitie 4: Imunitate substantiv (JUR.) inviolabilitate. (- parlamentara.)

Varianta definitie 5: Imunitate substantiv feminin, g.-d. art. imunitatii; plural imunitati

Varianta definitie 6: Imunitate -ati f. 1) Capacitate (innascuta sau dobandita) a unui organism de a rezista la anumite boli infectioase sau la un produs nociv organismului. 2) Drept exclusiv acordat anumitor persoane (diplomati, personal administrativ etcetera) de a nu se supune jurisdictiei statului in care activeaza. [G.-D. Imunitatii] /<fr. immunite, limba latina immunitas, -atis

Varianta definitie 7: Imunitate substantiv feminin
1. Stare a unui organism care a devenit rezistent fata de anumite boli sau otravuri.
2. Situatia unei persoane care beneficiaza de anumite prerogative sau scutiri legale speciale in cadrul sarcinilor sau drepturilor pe care le are. ♢ Imunitate parlamentara = situatie de care se bucura membrii unei adunari legiuitoare de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte; imunitate diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etcetera [Conform: franceza immunite, limba latina immunitas].