Indicație
Definitie, sens si explicatie
1Indicație, indicatii, substantiv feminin Îndrumare, lamurire, recomandare; indiciu, informatie. [Varianta: Indicatiune substantiv feminin] – Din franceza Indication, limba latina Indicatio, -onis.
2Indicație substantiv feminin indrumare, informatie, indiciu, lamurire. (< franceza indication, limba latina indicatio)
3Indicație substantiv
1. verifica cuvantul: directiva.
2. verifica cuvantul: prevedere.
3. informatie, indrumare, lamurire. (A primit toate -iile necesare,)
4. prescriptie, regula, (invechit) ustav. (Cateva -ii pentru ...)
5. verifica cuvantul: aviz.
6. verifica cuvantul: instructiuni.
7. insemnare, mentiune, nota, notificare, notificatie, observatie, precizare, specificare, specificatie. (Poarta urmatoarea -...)
8. dovada.
1. verifica cuvantul: directiva.
2. verifica cuvantul: prevedere.
3. informatie, indrumare, lamurire. (A primit toate -iile necesare,)
4. prescriptie, regula, (invechit) ustav. (Cateva -ii pentru ...)
5. verifica cuvantul: aviz.
6. verifica cuvantul: instructiuni.
7. insemnare, mentiune, nota, notificare, notificatie, observatie, precizare, specificare, specificatie. (Poarta urmatoarea -...)
8. dovada.
4Indicatie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. indicatia (silabe -ti-a), g.-d. art. indicatiei; plural indicatii, art. indicatiile (silabe -ti-i-)
5Indicație -i f. 1) Fapt care indica; semn aparent care indica ceva (cu probabilitate). 2) Ceea ce este indicat; lamurire; indrumare; recomandare. A urma -ile primite. [G.-d. Indicatiei] /<fr. indication, limba latina indicatio, -onis
6Indicație substantiv feminin Îndrumare, informatie, indiciu, lamurire, recomandare. [Genitiv -iei, varianta indicatiune substantiv feminin / conform franceza indication, limba latina indicatio].