Indicțiune
Definitie, sens si explicatie
1Indicțiune, indictiuni, substantiv feminin (Livresc) Convocare pentru o zi anumita a unui conciliu; indicatie pentru o anumita zi. ♢ Indictiune romana = perioada de cincisprezece ani care separa in vechea Roma, incepand cu domnia imparatului Constantin, doua majorari extraordinare de impozite. ♦ Perioada conventionala de cincisprezece ani. [Pronuntat: -ti-u-] – Din franceza Indiction, limba latina Indictio, -onis.
2Indicțiune substantiv feminin
1. (termen antic) determinarea, prin edict imperial, a impunerilor prin impozite.
2. convocare, pentru o zi anumita, a unei adunari, (prin specializare) a unui conciliu.
3. (astr.) perioada conventionala de cincisprezece ani. (< franceza indiction, limba latina indictio)
1. (termen antic) determinarea, prin edict imperial, a impunerilor prin impozite.
2. convocare, pentru o zi anumita, a unei adunari, (prin specializare) a unui conciliu.
3. (astr.) perioada conventionala de cincisprezece ani. (< franceza indiction, limba latina indictio)
3Indictiune substantiv feminin (silabe -ti-u-), g.-d. art. indictiunii; plural indictiuni
4Indicțiune substantiv feminin (Liv.) Convocare pentru o zi anumita a unui conciliu; indicatie pentru o anumita zi. ♢ Indictiune romana = perioada de cincisprezece ani care separa in vechea Roma, incepand cu domnia imparatului Constantin, doua ridicari extraordinare de impozite. ♦ (Astr.) Perioada conventionala de cincisprezece ani. [Pronume -ti-u-. / conform limba latina indictio, franceza indiction].