Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Indicativ -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: indicatív -ă
Cuvantul fara diacritice: indicativ

Definitie: INDICATIV, -Ă, indicativi, -e, adjectiv , substantiv neutru 1. Adjectiv (Rar) Care indică, care îndrumă. 2. Adjectiv (Gram.; în sintagma) Mod indicativ (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă, de obicei, o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală. 3. Substantiv neutru: Tot ceea ce servește pentru a indica ceva. 4. Substantiv neutru: Denumire convențională atribuită unităților militare, comandanților și unor ofițeri din statele-majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic. 5. Substantiv neutru: Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului (de radio și de televiziune). ♢ Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre al unei stații de radioemisie care permite ca aceasta să fie distinsă de alte stații sau să fie chemată. – Din franceza indicatif, limba latina indicatiws.

2 * Cuvantul cu diacritice: indicatív -ă
Cuvantul fara diacritice: indicativ

Definitie: INDICATIV, -Ă I. adjectiv care indică, face cunoscut. o mod - (și substantiv neutru) = mod verbal care exprimă o acțiune reală. I. substantiv neutru 1. denumire convențională pentru unități militare, comandanți etcetera 2. (la un post de radio-tv.) semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. o - de apel = apelativ convențional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic. (< franceza indicatif, limba latina indicativus)

3 * Cuvantul cu diacritice: indicatív
Cuvantul fara diacritice: indicativ

Definitie: INDICATIV adjectiv verifica cuvantul: indicator, îndrumător.

4 * Cuvantul cu diacritice: indicatív
Cuvantul fara diacritice: indicativ

Definitie: INDICATIV adjectiv , substantiv (GRAM.) (învechit) arătător. (Mo-dul -.)

5 * Cuvantul cu diacritice: indicatív
Cuvantul fara diacritice: indicativ

Definitie: indicativ adjectiv m., plural indicativi; f. singular indicativă, plural indicative

6 * Cuvantul cu diacritice: indicatív
Cuvantul fara diacritice: indicativ

Definitie: indicativ substantiv neutru, plural indicative

7 * Cuvantul cu diacritice: indicatív -e
Cuvantul fara diacritice: indicativ

Definitie: INDICATIV² -e n. Fapt ce indică ceva. ♢ - de apel semn constând din litere și cifre, fiind specific pentru fiecare emițător-receptor telegrafic sau radiofonic. franceza indicatif, limba latina indicativus

8 * Cuvantul cu diacritice: indicatív -ă -i -e
Cuvantul fara diacritice: indicativ

Definitie: INDICATIV¹ -ă (-i, -e) Care indică; folosit pentru indicare. ♢ Modul - mod personal care exprimă o acțiune reală (la prezent, trecut sau viitor). franceza indicatif, limba latina indicativus

9 * Cuvantul cu diacritice: indicatív -ă
Cuvantul fara diacritice: indicativ

Definitie: INDICATIV, -Ă adjectiv Care indică, îndrumător. ♢ (Gram.) Modul indicativ (și substantiv neutru) = mod care exprimă o acțiune reală. substantiv neutru 1. Denumire convențională pentru unități militare, comandanți etcetera 2. (La un post de radio-televiziune) Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. ♢ Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre care servește pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic sau radiofonic. [Conform: limba latina indicativus, franceza indicatif].