1
Indicativ, -ă, indicativi, -e, adjectiv, substantiv neutru
1. Adjectiv (Rar) Care indică, care îndrumă.
2. Adjectiv (Gramatică; în sintagma) Mod indicativ (și substantivat, neutru) = mod personal care exprimă, de obicei, o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală.
3. Substantiv neutru Tot ceea ce servește pentru a indica ceva.
4. Substantiv neutru Denumire convențională atribuită unităților militare, comandanților și unor ofițeri din statele-majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic.
5. Substantiv neutru Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului (de radio și de televiziune).
Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre al unei stații de radioemisie care permite ca aceasta să fie distinsă de alte stații sau să fie chemată. – Din franceză Indicatif, latină Indicatiws.
1. Adjectiv (Rar) Care indică, care îndrumă.
2. Adjectiv (Gramatică; în sintagma) Mod indicativ (și substantivat, neutru) = mod personal care exprimă, de obicei, o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală.
3. Substantiv neutru Tot ceea ce servește pentru a indica ceva.
4. Substantiv neutru Denumire convențională atribuită unităților militare, comandanților și unor ofițeri din statele-majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic.
5. Substantiv neutru Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului (de radio și de televiziune).
Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre al unei stații de radioemisie care permite ca aceasta să fie distinsă de alte stații sau să fie chemată. – Din franceză Indicatif, latină Indicatiws.
DEX – dicționarul explicativ
2
Indicativ, -ă I. adjectiv care indică, face cunoscut. o mod indicativ (și substantiv neutru) = mod verbal care exprimă o acțiune reală.
I. substantiv neutru
1. denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc.
2. (la un post de radio-tv.) semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. o indicativ de apel = apelativ convențional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic. (< franceză indicatif, latină indicativus)
I. substantiv neutru
1. denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc.
2. (la un post de radio-tv.) semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. o indicativ de apel = apelativ convențional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic. (< franceză indicatif, latină indicativus)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Indicativ2 indicative neutru Fapt ce indică ceva.
Indicativ de apel semn constând din litere și cifre, fiind specific pentru fiecare emițător-receptor telegrafic sau radiofonic. /<franceză indicatif, latină indicativus
Indicativ de apel semn constând din litere și cifre, fiind specific pentru fiecare emițător-receptor telegrafic sau radiofonic. /<franceză indicatif, latină indicativus
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Indicativ1 indicativă (indicativi, indicative) Care indică; folosit pentru indicare.
Modul indicativ mod personal care exprimă o acțiune reală (la prezent, trecut sau viitor). /<franceză indicatif, latină indicativus
Modul indicativ mod personal care exprimă o acțiune reală (la prezent, trecut sau viitor). /<franceză indicatif, latină indicativus
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 3 definiții din alte dicționare
5
Indicativ, -ă adjectiv Care indică, îndrumător.
(Gramatică) Modul indicativ (și substantiv neutru) = mod care exprimă o acțiune reală. substantiv neutru
1. Denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc.
2. (La un post de radio-televiziune) Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii.
Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre care servește pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic sau radiofonic. [Conform latină indicativus, franceză indicatif].
(Gramatică) Modul indicativ (și substantiv neutru) = mod care exprimă o acțiune reală. substantiv neutru
1. Denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc.
2. (La un post de radio-televiziune) Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii.
Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre care servește pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic sau radiofonic. [Conform latină indicativus, franceză indicatif].
DN – dicționar de neologisme
6
Indicativ adjectiv masculin, plural indicativi; feminin singular indicativă, plural indicative
DOOM – dicționarul ortografic
7
Indicativ substantiv neutru, plural indicative
DOOM – dicționarul ortografic