1
Îndoitură, îndoituri, substantiv feminin Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit.
(Rar) Cotitură.
(Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [Pronunțat: -do-i-] – Îndoi + sufix -tură.
(Rar) Cotitură.
(Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [Pronunțat: -do-i-] – Îndoi + sufix -tură.
DEX – dicționarul explicativ
2
Îndoitură îndoituri feminin Loc unde un obiect este îndoit. [Silabe -do-i-] /a îndoi + sufix -itură
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Îndoitură substantiv feminin, genitiv-dativ articulat îndoiturii; plural îndoituri
DOOM – dicționarul ortografic
