Definitie Ocol - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Ocol, (1) ocoluri, (2, 3, 4, 5, 6) ocoale, substantiv neutru
1. Miscare in jurul unui punct fix sau de jur-imprejurul unui loc; deplasare in spatiu care nu urmeaza calea cea mai dreapta; inconjur, ocolire, ocoleala, ocolis. ♢ Locutiune adjectiv De ocol = care ocoleste; ocolit, indirect. ♢ Locutiune verb A da (cuiva sau la ceva) ocol = a ocoli (pe cineva sau ceva), a merge de jur-imprejur. ♦ Figurativ Digresiune. ♢ Locutiune adverb Fara ocol = fara ezitare, fara menajamente; direct. ♦ (Concretizat) Cotitura, cot.
2. (Înv.) Linie care delimiteaza un spatiu; prin extensiune spatiul delimitat, cuprins. ♦ Perimetru, circumferinta.
3. (Concretizat) Gard facut in jurul unui loc; imprejmuire, ingraditura; prin extensiune loc ingradit (uneori acoperit), unde se inchid vitele, oile etcetera; obor, tarc.
4. (Regional) Curte, ograda.
5. (Rar) Spatiu, loc liber.
6. (Înv.) Unitate administrativa (judiciara, agricola) de judet sau de tinut, de oras sau de sat; sediul ei; prin extensiune institutie care conducea una dintre aceste forme de impartire administrativa. ♢ Ocol silvic = unitate silvica administrativa, impartita pe brigazi si cantoane, prin care se organizeaza si se executa lucrarile de cultura, de refacere, de protectie si de paza a padurilor, ocrotirea si valorificarea vanatului si a pestelui din apele de munte. – Din bulgara, limba rusa Okol.

Varianta definitie 2: Ocol substantiv verifica cuvantul: asediere, asediu, circumferinta, cuprins, curte, digresiune, divagare, divagatie, impresurare, incercuire, inconjurare, limita, ograda, perimetru, plasa, staul, tara.

Varianta definitie 3: Ocol substantiv
1. inconjur, ocolire, (rar) ocolis. (A ajuns la destinatie cu un mare -.)
2. verifica cuvantul: cotitura.
3. verifica cuvantul: gard.
4. verifica cuvantul: tarc.

Varianta definitie 4: Ocol (miscare) substantiv neutru, plural ocoluri

Varianta definitie 5: Ocol (imprejmuire, unitate administrativa) substantiv neutru, plural ocoale

Varianta definitie 6: Ocol1 ocoale n. 1) Loc ingradit (pentru inchiderea vitelor); cosar; tarc. 2) Gard care inconjoara un loc; ingraditura; imprejmuire. 3) ist.
Unitate administrativa. ♢ - silvic diviziune teritoriala in gospodaria forestiera. /<bulg. okolu

Varianta definitie 7: Ocol2 -uri n. 1) Miscare in jurul unui punct sau loc; inconjur. ♢ -ul pamantului (sau lUmii) calatorie indelungata, prin multe regiuni si tari. 2) Deplasare in spatiu care se abate de la drumul drept. ♢ De - care inconjoara; care ocoleste. Cu -uri pe departe; indirect. Fara -uri a) fara a inconjura; b) drept in fata. A da - a se invarti pe langa cineva sau ceva. /<bulg. okolu

Varianta definitie 8: Ocol (ocoluri), substantiv neutru –
1. Circuit, contur, circumferinta. –
2. Loc ingradit, tarc de vite. –
3. Înconjur, intorsatura. –
4. Stringere in turma a vitelor. –
5. Deviatie, digresiune. –
6. District judiciar. –
7. Tribunal pentru prima instanta.
Sl. okolu „cerc”, din kola „roata”, conform colb, colac (Miklosich, Slaw.
Elem., 33; Cihac, II, 224; Conev 70), conform bulgara okol, mag. akol. – Derivat ocoli, verb (a da ocol, a inconjura; a se abate; a se suci; a imprejmui; a evita); din limba slava (veche) okoliti, ukoliti; ocolas, substantiv masculin (invechit, sef administrativ al unui district judiciar); ocolis, substantiv neutru (deviere, abatere), conform limba sarba:, cr. okoliš „cerc”; ocolitor, adjectiv (care se abate de la ceva); ocolitura, substantiv feminin (deviatie); ocolnica, substantiv feminin (invechit, hotarnicie); ocoleala, substantiv feminin (deviere).