Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cot

1 * Cuvantul cu diacritice: cót
Cuvantul fara diacritice: cot

Definitie: COT, (I 1) coate și (I 2, 3, 4) coturi, substantiv neutru, (II) coți, substantiv masculin I. Substantiv neutru: 1. (Anat.; la om) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebrațul. ♢ Locutiune adverb Cot la cot = alături; împreună. ♢ Expresie A da din coate = a) a-și face loc împingând pe alții; b) a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație. A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul). A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul); a coti (2). A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă. (Familiar) A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență. Mă doare-n cot = puțin îmi pasă ♦ Compus: coate-goale substantiv masculin invar. = (depr.) om sărac. ♦ Parte a mânecii care acoperă cotul (I 1). ♦ (La cal) Parte ieșită în afara articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. 2. Locutiune porțiune unde un drum, o vale etcetera își schimbă brusc direcția; cotitură, întorsătură. ♦ Meandră (a unei ape curgătoare). 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite. 4. (Regional) Colț, unghi, ungher. II. Substantiv masculin Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot (I 1) până la încheietura palmei; prin extensiune măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. ♢ Expresie A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice când cineva face un efort (fizic) peste măsură de mare. ♦ Bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură. ♦ (Regional) Vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii. – Limba Latina cubitus.

2 * Cuvantul cu diacritice: cot
Cuvantul fara diacritice: cot

Definitie: COT substantiv verifica cuvantul: colț, colțar, cotlon, dreptar, echer, ungher, unghi.

3 * Cuvantul cu diacritice: cot
Cuvantul fara diacritice: cot

Definitie: COT substantiv I. 1. verifica cuvantul: cotitură. 2. verifica cuvantul: meandru. II. (prin Transilvania) șing. (Un - de pânză.)

4 * Cuvantul cu diacritice: cot
Cuvantul fara diacritice: cot

Definitie: cot (unitate de măsură) substantiv masculin, plural coți

5 * Cuvantul cu diacritice: cot
Cuvantul fara diacritice: cot

Definitie: cot (cuvant ce tine de anatomie) substantiv neutru, plural coate

6 * Cuvantul cu diacritice: cot
Cuvantul fara diacritice: cot

Definitie: cot (geogr., tehn.) substantiv neutru, plural coturi

7 * Cuvantul cu diacritice: cot coți
Cuvantul fara diacritice: cot

Definitie: COT³ coți m. cuvant invechit Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu aproximativ 60 cm. ♢ A scoate limba de-un - a) a se sufoca de oboseală; b) a depune eforturi ce depășesc propriile puteri. limba latina cubitus

8 * Cuvantul cu diacritice: cot -uri
Cuvantul fara diacritice: cot

Definitie: COT² -uri n. 1) (la drumuri, ape curgătoare etcetera) Loc unde se face o schimbare de direcție; cotitură. -ul gârlei. ♢ A vorbi fără -uri a spune fără ocolișuri. A ști toate -urile a cunoaște toate subtilitățile. 2) Partea încovoiată a unei țevi sau a unui burlan. limba latina cubitus

9 * Cuvantul cu diacritice: cot coáte
Cuvantul fara diacritice: cot

Definitie: COT¹ coate n. 1) Articulație dintre braț și antebraț. 2) Parte exterioară a acestei articulații. ♢ - la - cu cineva alături de cineva; împreună. A da din coate a) a împinge pe cei din jur pentru a-și asigura trecerea; b) a acționa energic, dar fără scrupule, pentru a-și atinge scopul. A-și da coate (sau a-și da cu -ul) unul altuia a împinge cu cotul pentru a atrage atenția asupra unui lucru sau a unei vorbe. 3) Partea din afară a mânecii care acoperă această articulație. ♢ A-și roade coatele (pe băncile școlii) a-și face timp îndelungat învățătura. limba latina cubitus

10 * Cuvantul cu diacritice: cot -oáte
Cuvantul fara diacritice: cot

Definitie: cot (-oate), substantiv neutru – 1. Partea exterioară care unește brațul cu antebrațul. – 2. Jaret. – 3. Cotitură, întorsătură, unghi. – 4. Echer, colțar. – 5. Colț de stradă. – 6. Meandră, curbă, sinuozitate. – 7. Ungher, colț. – 8. Măsură de lungime de valoare variabilă (cot muntenesc, 0,666 m; cot moldovenesc, 0,637 m). – 9. Gradație, scară de nivel. – 10. (Argou) An. – 11. (Argou) Nimic. – Mr., megl., istr. cot. Limba Latina cŭbĭtum (Diez, Gramm., I, 154; Pușcariu 406; Candrea-Dens., 399; REW 2354; DAR); conform limba albaneza kut (Philippide, II, 636), limba italiana gomito (abruz. govete, calabr. gùvitu, gutu), prov. code, franceza coude, sp. code, port. coto. Pentru fonetism, conform Franceza Schurr, Mitt. Wien., 54-5. Sensurile 3-7 au plural coturi; cu sensurile 8-10, este m., plural coți; 11 se folosește numai la singular și se explică prin obiceiul vulgar de a arăta cotul pentru a desemna o negație (conform Graur, BL, V, 59). Derivat cotea, substantiv masculin (persoană cunoscută prin lipsa ei de milă); coti, verb (a face un cot; reflexiv, a se frecventa, a se vedea; a întoarce, a da colțul; a măsura cu cotul; a calcula capacitatea unui vas); cotar, substantiv masculin (evaluator, măsurător); cotitură, substantiv feminin (cotitură, meandră, sinuozitate; colț, parte secretă); cotiș, substantiv neutru (loc cotit, cotitură, unghi); coteală, substantiv feminin (lovire cu cotul: aglomerație); cotigi, verb (a da colțul, a întoarce), rezultat dintr-o contaminare cu cotigă; cotări, verb (a calcula capacitatea unui vas); cotărit, substantiv masculin (evaluare; veche dare pe evaluarea oficială a vaselor, plătită cuparului, care de obicei o da în arendă); cotărie, substantiv feminin (dare comercială pe țesături și băuturi); coteli, verb (a cerceta; a munci pe brînci; a face curățenie; Bucovina, a linge farfuriile; a fura; a întoarce, a da colțul; a rostogoli), pe care Skok, Dacor., III, 835 și DAR îl consideră der. de la bulgara kotiljati se „a se agita, a se grăbi” dar care pare mai curînd der. de la coti cu sufix expresiv -eli (conform Graur, BL, VI, 146). În acest caz, limba sarba: kotiljati provine din rom., ca și limba sarba: kut „unghi”, care se folosește în Mold. și Bucovina, cut, substantiv neutru (cartier, suburbie).

11 * Cuvantul cu diacritice: cot
Cuvantul fara diacritice: cot

Definitie: cot, coți substantiv masculin an de detenție. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)