Definitie Cot - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cot, (I 1) coate si (I 2, 3, 4) coturi, substantiv neutru, (II) coti, substantiv masculin I. Substantiv neutru:
1. (Anat.; la om) Partea exterioara a articulatiei dintre humerus si cubitus, care uneste bratul cu antebratul. ♢ Locutiune adverb Cot la cot = alaturi; impreuna. ♢ Expresie A da din coate = A) a-si face loc impingand pe altii; B) a lupta (fara scrupule) pentru a iesi dintr-o incurcatura, pentru a obtine o situatie.
A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mainile la spate (alaturi de altul).
A-si da coate (sau cu cotul) = a-si face semne (cu cotul); a coti (2).
A baga mainile pana-n (sau pana la) coate = a fura mult si fara jena. (Familiar) A-i arata (sau a-i intoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva in mod batjocoritor; a nu lua in seama, a trata cu indiferenta.
Ma doare-n cot! = putin imi pasa! ♦ Compus: coate-goale substantiv masculin invar. = (depr.) om sarac. ♦ Parte a manecii care acopera cotul (I 1). ♦ (La cal) Parte iesita in afara articulatiei de la mijlocul picioarelor de dinapoi.
2. Locutiune portiune unde un drum, o vale etcetera isi schimba brusc directia; cotitura, intorsatura. ♦ Meandra (a unei ape curgatoare).
3. Tub curbat in forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legatura intre doua conducte cu directii diferite.
4. (Regional) Colt, unghi, ungher. II. Substantiv masculin Veche unitate de masura pentru lungimi egala cu 0,664 metri (in Muntenia) sau cu 0,637 metri (in Moldova), care reprezenta distanta de la cot (I 1) pana la incheietura palmei; prin extensiune masura considerata, subiectiv, mare sau mica, dupa imprejurari. ♢ Expresie A scoate (sau a-i iesi cuiva) limba de-un cot, se zice cand cineva face un efort (fizic) peste masura de mare. ♦ Bucata de material textil masurata cu aceasta unitate de masura. ♦ (Regional) Vergea de lemn sau de metal pentru masurarea lungimii. – Limba Latina Cubitus.

Varianta definitie 2: Cot substantiv verifica cuvantul: colt, coltar, cotlon, dreptar, echer, ungher, unghi.

Varianta definitie 3: Cot substantiv I.
1. verifica cuvantul: cotitura.
2. verifica cuvantul: meandru. II. (prin Transilvania) sing. (Un - de panza.)

Varianta definitie 4: Cot (unitate de masura) substantiv masculin, plural coti

Varianta definitie 5: Cot (cuvant ce tine de anatomie) substantiv neutru, plural coate

Varianta definitie 6: Cot (geogr., tehn.) substantiv neutru, plural coturi

Varianta definitie 7: Cot3 coti m. cuvant invechit Veche unitate de masura pentru lungimi egala cu aproximativ 60 cm. ♢ A scoate limba de-un - a) a se sufoca de oboseala; b) a depune eforturi ce depasesc propriile puteri. /<lat. cubitus

Varianta definitie 8: Cot2 -uri n. 1) (la drumuri, ape curgatoare etcetera) Loc unde se face o schimbare de directie; cotitura. -ul garlei. ♢ A vorbi fara -uri a spune fara ocolisuri. A sti toate -urile a cunoaste toate subtilitatile. 2) Partea incovoiata a unei tevi sau a unui burlan. /<lat. cubitus

Varianta definitie 9: Cot1 coate n. 1) Articulatie dintre brat si antebrat. 2) Parte exterioara a acestei articulatii. ♢ - la - cu cineva alaturi de cineva; impreuna. A da din coate a) a impinge pe cei din jur pentru a-si asigura trecerea; b) a actiona energic, dar fara scrupule, pentru a-si atinge scopul. A-si da coate (sau a-si da cu -ul) unul altuia a impinge cu cotul pentru a atrage atentia asupra unui lucru sau a unei vorbe. 3) Partea din afara a manecii care acopera aceasta articulatie. ♢ A-si roade coatele (pe bancile scolii) a-si face timp indelungat invatatura. /<lat. cubitus

Varianta definitie 10: Cot (-oate), substantiv neutru –
1. Partea exterioara care uneste bratul cu antebratul. –
2. Jaret. –
3. Cotitura, intorsatura, unghi. –
4. Echer, coltar. –
5. Colt de strada. –
6. Meandra, curba, sinuozitate. –
7. Ungher, colt. –
8. Masura de lungime de valoare variabila (cot muntenesc, 0,666 m; cot moldovenesc, 0,637 m). –
9. Gradatie, scara de nivel. –
10. (Argou) An. –
11. (Argou) Nimic. – Mr., megl., istr. cot.
Limba Latina cŭbĭtum (Diez, Gramm., I, 154; Puscariu 406; Candrea-Dens., 399; REW 2354; DAR); conform limba albaneza kut (Philippide, II, 636), limba italiana gomito (abruz. govete, calabr. gùvitu, gutu), prov. code, franceza coude, sp. code, port. coto.
Pentru fonetism, conform Franceza Schürr, Mitt.
Wien., 54-
5. Sensurile 3-7 au plural coturi; cu sensurile 8-10, este m., plural coti; 11 se foloseste numai la singular si se explica prin obiceiul vulgar de a arata cotul pentru a desemna o negatie (conform Graur, BL, V, 59).
Derivat cotea, substantiv masculin (persoana cunoscuta prin lipsa ei de mila); coti, verb (a face un cot; reflexiv, a se frecventa, a se vedea; a intoarce, a da coltul; a masura cu cotul; a calcula capacitatea unui vas); cotar, substantiv masculin (evaluator, masurator); cotitura, substantiv feminin (cotitura, meandra, sinuozitate; colt, parte secreta); cotis, substantiv neutru (loc cotit, cotitura, unghi); coteala, substantiv feminin (lovire cu cotul: aglomeratie); cotigi, verb (a da coltul, a intoarce), rezultat dintr-o contaminare cu cotiga; cotari, verb (a calcula capacitatea unui vas); cotarit, substantiv masculin (evaluare; veche dare pe evaluarea oficiala a vaselor, platita cuparului, care de obicei o da in arenda); cotarie, substantiv feminin (dare comerciala pe tesaturi si bauturi); coteli, verb (a cerceta; a munci pe brinci; a face curatenie; Bucovina, a linge farfuriile; a fura; a intoarce, a da coltul; a rostogoli), pe care Skok, Dacor., III, 835 si DAR il considera der. de la bulgara kotiljati se „a se agita, a se grabi” dar care pare mai curind der. de la coti cu sufix expresiv -eli (conform Graur, BL, VI, 146).
În acest caz, limba sarba: kotiljati provine din rom., ca si limba sarba: kut „unghi”, care se foloseste in Mold. si Bucovina, cut, substantiv neutru (cartier, suburbie).

Varianta definitie 11: Cot, coti substantiv masculin an de detentie. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)