Inductor -oare
Definitie, sens si explicatie
1Inductor, -oare, inductori, -oare, adjectiv , substantiv neutru
1. Adjectiv (Despre procese fizice) Care produce sau influenteaza un alt proces, cu care evolueaza concomitent.
Forta inductoare.
2. Substantiv neutru: Organ al unei masini electrice, al unui aparat electric etcetera care produce fluxuri magnetice inductoare.
3. Substantiv neutru: Mic generator de curent alternativ, cu magneti permanenti, actionat manual si folosit in instalatiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. – Din franceza Inducteur.
1. Adjectiv (Despre procese fizice) Care produce sau influenteaza un alt proces, cu care evolueaza concomitent.
Forta inductoare.
2. Substantiv neutru: Organ al unei masini electrice, al unui aparat electric etcetera care produce fluxuri magnetice inductoare.
3. Substantiv neutru: Mic generator de curent alternativ, cu magneti permanenti, actionat manual si folosit in instalatiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. – Din franceza Inducteur.
2Inductor, -oare I. adjectiv care produce un camp electromagnetic ce actioneaza asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inductie.
Ii. substantiv neutru
1. organ al unei masini electrice in care se formeaza curentul de inductie.
2. mic generator electric manual care functioneaza prin inductie electromagnetica.
3. (psih.) termen care serveste ca punct de plecare intr-o asociatie de idei. ♢ cel care emite mesajul catre un medium, care sugestioneaza, hipnotizeaza.
4. (lingv.) elementul director al unei analogii, al unei disimulatii.
5. substanta care determina inductia (3). (< franceza inducteur)
Ii. substantiv neutru
1. organ al unei masini electrice in care se formeaza curentul de inductie.
2. mic generator electric manual care functioneaza prin inductie electromagnetica.
3. (psih.) termen care serveste ca punct de plecare intr-o asociatie de idei. ♢ cel care emite mesajul catre un medium, care sugestioneaza, hipnotizeaza.
4. (lingv.) elementul director al unei analogii, al unei disimulatii.
5. substanta care determina inductia (3). (< franceza inducteur)
3Inductor adjectiv m., plural inductori; f. singular si plural inductoare
4Inductor substantiv neutru, plural inductoare
5Inductor1 -oare (-ori, -oare) (despre procese fizice) Care produce sau influenteaza un alt proces ce se desfasoara concomitent. /<fr. inducteur
6Inductor2 -oare n. 1) Dispozitiv al unei masini electromagnetice care produce curent alternativ. 2) Generator mic de curent alternativ actionat manual si folosit in instalatiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. /<fr. inducteur
7Inductor, inductori, substantiv masculin (invechit) vames.
8Inductor, -oare adjectiv (Electr.) Care produce un camp electromagnetic ce actioneaza asupra unui organ; care produce, transmite un curent de inductie. substantiv neutru
1. Parte a unei masini electrice in care se formeaza curentul de inductie.
2. Mic generator electric manual care functioneaza prin inductie electromagnetica. [Conform: franceza inducteur].
1. Parte a unei masini electrice in care se formeaza curentul de inductie.
2. Mic generator electric manual care functioneaza prin inductie electromagnetica. [Conform: franceza inducteur].