Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Inel

1 * Cuvantul cu diacritice: inél
Cuvantul fara diacritice: inel

Definitie: INEL, inele, substantiv neutru 1. Cerc mic de metal (prețios, cu pietre scumpe) care se poartă ca podoabă pe deget. ♢ Inel de logodnă = verighetă. ♢ Expresie Tras (ca) prin(tr-un) inel = cu talia subțire; zvelt. ♢ Inelul lui Saturn = cerc luminos care înconjură planeta Saturn. 2. Obiect în formă de cerc, având diverse întrebuințări practice; verigă, belciug. ♦ (La plural) Aparat de gimnastică format din două cercuri atârnate fiecare de câte o frânghie la o anumită distanță de pământ și la care gimnastul execută exerciții ținându-se de ele; prin extensiune probă sportivă care se execută la acest aparat. 3. Arteră de circulație, cu traseu circular sau poligonal, care înconjură o localitate și leagă capetele șoselelor exterioare care conduc la această localitate. 4. (La plural) Zone inelare concentrice care se observă într-o secțiune transversală făcută în tulpina sau rădăcina plantelor lemnoase și care indică vârsta acestora și creșterea lor în grosime. ♦ Striuri concentrice pe solzii, operculele și alte formații osoase ale peștilor, care permit evaluarea vârstei acestora. 5. Fiecare dintre segmentele din care este alcătuit corpul unor viermi. – Limba Latina anellus.

2 * Cuvantul cu diacritice: inél
Cuvantul fara diacritice: inel

Definitie: INEL substantiv 1. verifica cuvantul: verighetă. 2. verifica cuvantul: belciug. 3. verifica cuvantul: za. 4. (ANATOMIE) segment. (Un - al corpului albinei.) 5. verifica cuvantul: buclă.

3 * Cuvantul cu diacritice: inél
Cuvantul fara diacritice: inel

Definitie: inel substantiv neutru, plural inele

4 * Cuvantul cu diacritice: inél -e
Cuvantul fara diacritice: inel

Definitie: INEL -e n. 1) Cerc mic de metal care se pune pe deget ca podoabă. - de aur. - de argint. ♢ - de logodnă inel (de metal prețios) care se poartă pe degetul inelar ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți; verighetă. 2) Obiect în formă de cerc, confecționat dintr-un material dur, având diferite întrebuințări (pentru fixare, agățare, cuplare etcetera). -e pentru perdele. - pentru cheie. ♢ -e de gimnastică dispozitiv pentru gimnastică masculină, alcătuit din două cercuri de metal dur, suspendate de câte o frânghie. 3) Fiecare dintre cercurile unei tulpini sau rădăcini ale plantei lemnoase, după numărul cărora se poate constata vârsta acestuia. 4) Fiecare dintre segmentele circulare care formează corpul unor viermi. limba latina anellus

5 * Cuvantul cu diacritice: inél
Cuvantul fara diacritice: inel

Definitie: INEL, inele, substantiv neutru - 6. (Matematica) Mulțime de elemente închisă față de două operații binare, dintre care prima formează cu mulțimea dată un grup (3) comutativ, iar cea de-a doua este asociativă față de elementele mulțimii și distributivă în raport cu prima operație. [MW]

6 * Cuvantul cu diacritice: inél inéle
Cuvantul fara diacritice: inel

Definitie: inel (inele), substantiv neutru – 1. Cerc mic de metal care se poartă ca podoabă pe deget. – 2. Cerc mic. – 3. Zuluf, cîrlionț. – Mr. nel, ninel, megl. ninel, istr. arel. Limba Latina anĕllus (Pușcariu 833; Candrea-Dens., 858; REW 452; DAR), conform limba italiana anello, prov., cat. anel, franceza anneau, sp. anillo, port. elo. Rezultatul lui e, care ar fi trebuit să se diftongheze și să treacă la ie, a fost explicat prin influența lui n anterior (Rosetti, Melanges de linguistique, Bucarest 1947, p. 171), și, cu mai mari șanse de probabilitate, prin analogia cu formele atone (Lombard, Studia neophil., II, 59). – Derivat ineluș, substantiv neutru (inel; joc de copii); inelar, substantiv neutru (degetul pe care se pune inelul), cu sufix agente -ar (după REW 451, din limba latina anĕllārius).