Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Interes

1 * Cuvantul cu diacritice: interés
Cuvantul fara diacritice: interes

Definitie: INTERES, interese, substantiv neutru 1. Preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi. 2. Avantaj, folos, câștig, profit. ♢ Locutiune adjectiv De interes general (sau public) = de importanță socială, util colectivității. ♢ Expresie A-și face interesele = a fi preocupat numai de satisfacerea chestiunilor personale. 3. Dobândă. ♢ (Jur.) Daune interese = despăgubire bănească pentru repararea unui prejudiciu. 4. Orientare activă și durabilă, dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva. 5. Înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva; grijă, solicitudine. 6. Calitatea de a deștepta atenția, a stârni curiozitatea prin importanța, frumusețea, varietatea lucrului, a problemei, a acțiunii etcetera; atracție. [Plural și; (rar) interesuri] – Din limba italiana interesse, limba rusa interes, limba germana Interesse.

2 * Cuvantul cu diacritice: interés
Cuvantul fara diacritice: interes

Definitie: INTERES substantiv neutru 1. preocupare de a obține ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ♢ ceea ce este util, important, care convine; folos, câștig. 2. dobândă. o daune ĕ = despăgubire bănească pentru un prejudiciu. 3. (psih.) orientare activă și durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorință de a le cunoaște și înțelege. 4. simpatie, înclinare față de cineva. 5. plăcere provocată de ceva care ne atrage atenția, ne stârnește curiozitatea etcetera; atracție. (< limba italiana interesse, limba germana Interesse, limba rusa interes)

3 * Cuvantul cu diacritice: interes
Cuvantul fara diacritice: interes

Definitie: Interes antonim: dezinteres

4 * Cuvantul cu diacritice: interés
Cuvantul fara diacritice: interes

Definitie: INTERES substantiv verifica cuvantul: camătă, dobândă, procent.

5 * Cuvantul cu diacritice: interés
Cuvantul fara diacritice: interes

Definitie: INTERES substantiv 1. (la plural) verifica cuvantul: afacere. 2. verifica cuvantul: grijă. 3. atenție, curiozitate, luare-aminte, (învechit) perierghie, privire. (I-a stârnit -ul.)

6 * Cuvantul cu diacritice: interés
Cuvantul fara diacritice: interes

Definitie: interes substantiv neutru, plural interese

7 * Cuvantul cu diacritice: interés -e
Cuvantul fara diacritice: interes

Definitie: INTERES -e n. 1) Ceea ce este important (pentru cineva); ceea ce convine (cuiva). ♢ De - general (sau public) de importanță socială. 2) Preocupare de a obține un avantaj personal, ceva necesar. ♢ A-și face -ele a-și rezolva chestiunile personale. -ul poartă fesul interesul personal servește drept stimulent pentru efectuarea unor acțiuni. 3) Manifestare a unei atenții (favorabile) față de cineva sau ceva. limba italiana interesse, limba germana Interesse

8 * Cuvantul cu diacritice: interés
Cuvantul fara diacritice: interes

Definitie: INTERES substantiv neutru 1. Preocupare de a obține ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ♦ Ceea ce este util, important, care convine; folos, câștig. ♢ Interes economic = categorie a materialismului istoric care desemnează stimulul fundamental al activității umane. 2. Dobândă. ♢ Daune interese = despăgubire bănească pentru un prejudiciu. 3. (Psih.) Orientare activă și durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorință de a le cunoaște și înțelege. 4. Simpatie, înclinare față de cineva. 5. Plăcere provocată de ceva care ne atrage atenția, ne stârnește curiozitatea etcetera; atracție. [Plural -se, -suri. / < limba italiana interesse, conform limba latina interest – interesează, privește].

9 * Cuvantul cu diacritice: interés interése
Cuvantul fara diacritice: interes

Definitie: interes (interese), substantiv neutru – 1. Preocupare de a obține ceva. – 2. Avantaj, folos, cîștig, profit. – 3. Dobîndă. – 4. Înțelegere, grijă, solicitudine. – 5. Calitatea de a trezi atenție, atracție. – Mr. intires. Franceza interêt și înainte (secolul XVIII) din limba italiana interesso, mr., conform limba neogreaca: ἰντερέσσον, limba albaneza nderes, bulgara interes (după Galdi, Dict., 200, rom. provine din limba neogreaca: -ντ- trebuia să dea rezultatul nd, ca în limba albaneza). – Derivat interesa, verb (a stîrni interes; reflexiv, a arăta interes; reflexiv, a se informa, a cere informații), din franceza interesser; interesător, adjectiv (învechit, interesant); interesant, adjectiv , din franceza interessant; dezinteres, substantiv neutru (lipsă de interes; abnegație); dezinteresa, verb (a compensa, a despăgubi; reflexiv, a manifesta lipsă de interes), din franceza desinteresser; neinteresant, adjectiv (lipsit de interes).