Intima
Definitie, sens si explicatie
1Intima, intimez, verb I. Tranzitiv (Jur.)
1. A notifica, a face cunoscut, a pune in vedere.
2. A chema in judecata, a cita in fata unei instante superioare. – Din franceza Intimer, limba latina Intimare.
1. A notifica, a face cunoscut, a pune in vedere.
2. A chema in judecata, a cita in fata unei instante superioare. – Din franceza Intimer, limba latina Intimare.
2Intima verb tr.
1. a pune in vedere (ceva), a notifica cu autoritate.
2. (jur.) a chema in judecata, a cita in fata unei jurisdictii superioare. (< franceza intimer, limba latina intimare)
1. a pune in vedere (ceva), a notifica cu autoritate.
2. (jur.) a chema in judecata, a cita in fata unei jurisdictii superioare. (< franceza intimer, limba latina intimare)
3Intima verb, indicativ prezent 1 singular intimez, 3 singular si plural intimeaza
4Intima verb I. tr.
1. A pune in vedere (ceva), a notifica cu autoritate.
2. (Jur.) A chema in judecata, a cita in fata unei jurisdictii superioare. [< limba latina intimare, conform franceza intimer].
1. A pune in vedere (ceva), a notifica cu autoritate.
2. (Jur.) A chema in judecata, a cita in fata unei jurisdictii superioare. [< limba latina intimare, conform franceza intimer].