Definitie Intra - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Intra1- Element de compunere insemnand „in”, „intre”, care serveste la formarea unor adjective si substantive. – Din franceza Intra-, limba latina Intra.

Varianta definitie 2: Intra2, intru, verb I. Intranzitiv I. (Despre fiinte)
1. A trece din afara inauntru, a merge dintr-un loc deschis intr-unul inchis (sau considerat ca atare); a se introduce, a se baga. ♢ Expresie A intra in spital = a se interna. (Parca) a intrat in pamant = a disparut fara urma.
A intra in pamant (de rusine) = a-i fi foarte rusine.
2. Figurativ A patrunde, a se vari, a ajunge la...
A intra in amanunte. ♢ Expresie A-i intra cuiva in voie = a-i face cuiva (toate) gusturile, a-i face pe plac. (Fam).
A(-i) intra cuiva (pe) sub piele = a castiga bunavointa cuiva prin fel de fel de mijloace.
3. A participa, a se baga, a se amesteca; a lua parte la o activitate. ♢ Expresie A intra intr-o belea (sau incurcatura, impas, necaz) = a avea de indurat un necaz (sau o incurcatura etcetera).
A intra in hora = a incepe sa ia parte la o actiune.
A intra in vorba cu cineva = A) a incepe o discutie cu cineva; B) (popular) a lega relatii de prietenie, de dragoste cu o persoana de sex opus.
A intra de serviciu = a incepe garda la o unitate militara, la un spital etcetera A intra in razboi (sau in lupta, in actiune etcetera) = a incepe razboiul (sau lupta etcetera). ♦ A ajunge, a apuca (sau a fi pe punctul sa ajunga, sa apuce) o varsta, o epoca etcetera
4. (Urmat de determinari introduse prin prep. „in” sau „la”) A imbratisa o indeletnicire; a se angaja intr-o slujba.
5. A adera, a se inscrie, a fi admis intr-o organizatie, intr-o asociatie etcetera II. (Despre lucruri, fenomene, idei etcetera)
1. A patrunde, a se infige, a se baga; a strabate.
Acul intra in panza.
Lumina intra pe fereastra.
2. Figurativ A-si face loc, a se strecura; a ajunge in... ♢ Locutiune verb A intra boala in cineva (sau in oasele cuiva) = a se imbolnavi.
A intra frica (sau groaza, spaima) in cineva (sau in oasele, in inima cuiva) = a se infricosa, a se ingrozi. ♢ Expresie N-a intrat vremea (sau n-au intrat zilele) in sac = mai este timp, n-a trecut vremea.
A intra in (sau sub) stapanirea cuiva = a ajunge in puterea cuiva.
A-i intra (cuiva ceva) in sange = a deveni un obicei, un act reflex, o necesitate.
A intra in sufletul cuiva = A) a plictisi pe cineva cu amabilitatile sau cu insistentele; B) a deveni drag cuiva.
3. A avea loc; a incapea.
Cartea intra in servieta. ♦ (Matematica) A se cuprinde de un anumit numar de ori in alt numar.
4. (Despre materiale) A fi necesar, a trebui intr-o anumita proportie spre a realiza un anumit produs.
La acest palton intra stofa multa. ♦ A face parte integranta (din ceva).
5. (În expresie) A intra la spalat = (despre tesaturi sau obiecte textile) a-si micsora dimensiunile prin spalare.
A intra la apa = A) (despre tesaturi sau obiecte textile) a-si micsora dimensiunile la muierea in apa; B) (despre oameni) a ajunge intr-o situatie neplacuta, grea.
6. (Despre o lege, un pact etcetera; in expresie) A intra in vigoare = a capata putere, a deveni aplicabil.
7. A incepe executarea unei parti dintr-o bucata muzicala. [Varianta: (popular) Intra verb I] – Limba Latina Intrare.

Varianta definitie 3: Intra-/intro- pref. „inauntru”, „spre interior”, „intre”. (< franceza intra-, intro, conform lat. intra)

Varianta definitie 4: A intra antonim: a iesi

Varianta definitie 5: Intra verb verifica cuvantul: asocia, grupa, insoti, intovarasi, uni.

Varianta definitie 6: Intra verb
1. a merge, a pasi, a patrunde. (Au - in casa.)
2. a veni. (- te rog in casa!)
3. verifica cuvantul: baga.
4. verifica cuvantul: incapea.
5. verifica cuvantul: ajunge.
6. verifica cuvantul: infige.
7. verifica cuvantul: patrunde.
8. verifica cuvantul: angaja.
9. verifica cuvantul: inrola.
10. verifica cuvantul: adera.
11. a patrunde, a trece. (Acest cuvant a - in limba literara.)
12. a se stramta, a se strange. (Panza a - la apa.)
13. verifica cuvantul: cuprinde.
14. verifica cuvantul: consuma.

Varianta definitie 7: Intra
1. inter-, intre-.
2. in-.

Varianta definitie 8: Intra verb, indicativ prezent 1 singular intru, 2 singular intri, 3 singular si plural intra

Varianta definitie 9: A intra intru intranzitiv I. 1) (in opozitie cu A iesi) A patrunde din exterior in interior; a trece dintr-un spatiu sau mediu in altul. - in magazin. - in livada. - in nori. 2) A se angaja (intr-o activitate), indeplinind anumite cerinte; a incepe sa faca parte (dintr-o institutie, ansamblu, partid etcetera). - in societatea de renastere a culturii nationale. - la universitate. 3) A trece intr-o alta perioada de timp. - in anul
2001. - in al treizecilea an de viata. 4) A putea fi cuprins in anumite limite; a incapea. În sacosa intra 10 kg de cartofi. 5) A fi parte componenta; a se include. În suma intra toate cheltuielile. 6) (despre materiale) A se cere pentru realizarea unui obiect; a fi necesar; a trebui. II. (in imbinari) 1) (sugereaza ideea de initiere a unei actiuni) - in lupta. - in vorba. ♢ - in vigoare a capata caracter oficial, incepand a se aplica in practica. 2) (sugereaza ideea de trecere intr-o alta stare) - in nevoi. ♢ - la spalat a-si micsora dimensiunile la spalat. 3) (sugereaza ideea de infiltrare in cineva sau ceva) - groaza in cineva. - umezeala iN pereti. ♢ A (nu)-i - in voie cuiva a (nu)-i satisface cuiva dorintele. - in sange a deveni o necesitate. [Silabe In-tra] /<lat. intrare

Varianta definitie 10: Intra- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „in interiorul”, „inauntru”. [< franceza, limba italiana intra-, limba latina intra].

Varianta definitie 11: Intra (-ru, -at), verb – 1.
A trece dinafara inauntru, a patrunde. –
2. A incapea. –
3. A adera, a se inscrie, a ajunge sa faca parte dintr-o grupare. –
4. A se angaja intr-o slujba. –
5. (Înv.) A se asocia, a se insoti. –
6. A Începe, a se initia o anumita perioada de timp. –
7. A se apuca (sa danseze, sa joace etcetera). –
8. La cartile de joc, a-i veni cuiva carti bune. –
9. A patrunde, a strabate. –
10. A-si micsora un material dimensiunile la muierea in apa. – Mr., istr. intru, megl. antru.
Limba Latina intrāre (Puscariu 893; Candrea-Dens., 867; REW 4501; DAR), conform limba italiana intrare, franceza entrer, prov., sp., port. entrar. – Derivat intrare, substantiv feminin (actiunea de a intra si rezultatul ei); intrator, adjectiv (invechit, care intra); intratura, substantiv feminin (invechit, intrare; nod in lemn).