Invidia
Definitie, sens si explicatie
1Invidia, invidiez, verb I. Tranzitiv
1. A fi stapanit de invidie fata de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reusita, bunastarea, calitatile altuia; a pizmui.
2. A dori, a ravni, a pofti ceva ce apartine altuia. [Pronuntat: -di-a] – Din limba italiana Invidiare.
1. A fi stapanit de invidie fata de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reusita, bunastarea, calitatile altuia; a pizmui.
2. A dori, a ravni, a pofti ceva ce apartine altuia. [Pronuntat: -di-a] – Din limba italiana Invidiare.
2Invidia verb tr. a privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ♢ a ravni, a dori ceva strain. (< limba italiana invidiare)
3Invidia verb a pizmui, (invechit) a banui, a deochea, a nenavidi, a pizmi, a ravni, a rapsti, a zavistui.
4Invidia verb (silabe -di-a), indicativ prezent 1 singular invidiez, 3 singular si plural invidiaza, 1 plural invidiem (silabe -di-em); conjunctie: prezent 3 singular si plural invidieze; ger. invidiind (silabe -di-ind)
5A se invidia pers. 3 Se -aza intranzitiv A se afla in relatii de invidie (unul cu altul); a se pizmui. /Din invidie
6A invidia -ez tranzitiv 1) (persoane) A trata cu invidie; a pizmui. 2) (lucruri, calitati straine) A dori foarte mult, intentionand sa posede. [Silabe -di-a] /Din invidie
7Invidia verb I. tr.
A privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ♦ A ravni, a dori ceva strain. [Pronume -di-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < limba italiana invidiare].
A privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ♦ A ravni, a dori ceva strain. [Pronume -di-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / < limba italiana invidiare].