Invocație

Invocație, invocații, substantiv feminin Faptul de a invoca; chemare în ajutor.
Prin specializare Chemare (cu valoare stilistică) adresată de către un poet muzei pentru a-l ajuta în realizarea creației sale artistice.
Procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpelează un personaj (de obicei istoric) absent. [Variantă: Invocațiune substantiv feminin] – Din franceză Invocation, latină Invocatio, -onis.

DEX – dicționarul explicativ

Invocație substantiv feminin
1. invocare.
2. procedeu artistic, rugăminte prin care poetul se adresează muzelor sau unor divinități pentru a-l inspira. o invocație retorică = invocație patetică. (< franceză invocation, latină invocatio)

MDN – marele dicționar de neologisme

Invocație invocații feminin 1) vezi A invoca. 2) Citare ca argument pentru susținerea unei afirmații. 3) Chemare a unui poet adresată muzei pentru a-l inspira. [Genitiv-dativ Invocației] /<franceză invocation, latină invocatio, invocaționis

NODEX – noul dicționar explicativ

Invocație substantiv feminin Invocare.
Parte a unei opere literare în care poetul se adresează muzelor sau unor divinități pentru a-l inspira. [Genitiv -iei, variantă invocațiune substantiv feminin / conform franceză invocation, latină invocatio].

DN – dicționar de neologisme