Iscoditor -oare
Definitie, sens si explicatie
1Iscoditor, -oare, iscoditori, -oare, adjectiv
1. Care cauta sa patrunda cu mintea, sa afle, sa observe cu de-amanuntul; care spioneaza. ♦ (Adverbial) Banuitor.
2. Care pune cuiva intrebari insistente pentru a se informa, care cauta sa descoasa pe cineva.
3. Care inventeaza; nascocitor. – Iscodi + sufix -tor.
1. Care cauta sa patrunda cu mintea, sa afle, sa observe cu de-amanuntul; care spioneaza. ♦ (Adverbial) Banuitor.
2. Care pune cuiva intrebari insistente pentru a se informa, care cauta sa descoasa pe cineva.
3. Care inventeaza; nascocitor. – Iscodi + sufix -tor.
2Iscoditor adjectiv , adverb
1. adjectiv verifica cuvantul: atent.
2. adjectiv verifica cuvantul: perspicace.
3. adjectiv verifica cuvantul: inventiv.
4. adjectiv , adverb banu-itor, piezis. (Privire -oare; priveste -.)
1. adjectiv verifica cuvantul: atent.
2. adjectiv verifica cuvantul: perspicace.
3. adjectiv verifica cuvantul: inventiv.
4. adjectiv , adverb banu-itor, piezis. (Privire -oare; priveste -.)
3Iscoditor adjectiv m., plural iscoditori; f. singular si plural iscoditoare
4Iscoditor1 adverb 1) Cu banuiala; banuitor. 2) Cu atentie deosebita. /a iscodi + suf. -tor
5Iscoditor2 -oare (-ori, -oare) 1) Care iscodeste; ispititor. 2) (despre privire) Care cerceteaza in mod insistent. / a iscodi + suf. -itor