Definitie Iscăli - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: IscĂli, iscalesc, verb IV.
Tranzitiv, instranzitiv si reflexiv A(-si) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitante etcetera, a(-si) pune semnatura (pentru a intari, a autentifica etcetera); a (se) semna. – Conform: limba slava (veche) i s k a l j a t i, i s k a l u.

Varianta definitie 2: IscĂli verb
1. a semna, a subscrie, (rar) a subsemna, (invechit) a subiscali. (A - un act, o scrisoare.)
2. a se semna, (popular) a se scrie. (Te rog sa te - aici.)

Varianta definitie 3: Iscali verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural iscalesc, imperfect 3 singular iscalea; conjunctie: prezent 3 singular si plural iscaleasca

Varianta definitie 4: A ISCĂLi -esc
1. tranz. (acte, articole, cereri, scrisori etcetera) A autentifica prin iscalitura; a adeveri prin semnatura; a semna.
2. instranzitiv A pune iscalitura sub un text, intr-un registru sau intr-un act oficial; a semna. /<sl. iskaljati, iskalu

Varianta definitie 5: Iscali (iscalesc, iscalit), verb – A semna, a-si pune numele, semnatura.
Origine incerta.
Dupa Tiktin (conform Candrea; DAR; Scriban), de la formula de acceptare juridica azŭ iskalŭ „eu vreau” (din limba slava (veche) iskati, conform isca).
Dupa Cihac, II, 149 (conform Șeineanu, Semasiol., 15), din limba slava (veche) iskaljati „a pata”, conform bulgara iskaljam „a murdari”, datorita faptului ca cea mai mare parte a iscaliturilor din vechime erau doar amprente ale degetului sau pete de cerneala.
Ambele explicatii par posibile. – Derivat iscalitura, substantiv feminin (semnatura), din part. iscalit (secolul XVII); iscalitor, adjectiv (semnatar), cuvant invechit