Ison
Definitie, sens si explicatie
1Ison, (rar) isoane, substantiv neutru Sunet prelungit, folosit in scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale. ♢ Expresie A tine (cuiva) isonul = A) a acompania o melodie; B) a aproba, a sustine vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac. [Accentuat si; ison] – Din limba neogreaca: Ison.
2Ison substantiv verifica cuvantul: acompaniament.
3Ison substantiv neutru
4Ison isoane n.
Acompaniament muzical monoton, constand din sunete prelungi. ♢ A-i tine cuiva -ul a) a acompania pe cineva care canta o melodie; b) a sustine pe cineva in vorbe sau fapte (reprobabile). /<ngr. ison
Acompaniament muzical monoton, constand din sunete prelungi. ♢ A-i tine cuiva -ul a) a acompania pe cineva care canta o melodie; b) a sustine pe cineva in vorbe sau fapte (reprobabile). /<ngr. ison
5Ison substantiv masculin – Acompaniament muzical, sunet prelung.
Ngr. ἴσον (ton) „egal” (Tiktin; Galdi 203). – Derivat isonar, substantiv masculin (acompaniator, persoana care tinea isonul).
Ngr. ἴσον (ton) „egal” (Tiktin; Galdi 203). – Derivat isonar, substantiv masculin (acompaniator, persoana care tinea isonul).