Definitie Ispită - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: IspitĂ, ispite, substantiv feminin
1. Ceea ce exercita o mare forta de atractie; indemn (spre rau), ademenire, tentatie, seductie; prin extensiune pacat.
2. (Înv.) Încercare, proba la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, rabdarea, credinta etcetera
3. (Înv.) Cercetare, examinare, studiu.
4. (Înv.) Experienta. – Din Ispiti (derivat regresiv).

Varianta definitie 2: IspitĂ substantiv verifica cuvantul: analiza, cercetare, demers, examinare, experienta, greutate, interventie, incercare, necaz, nevoie, observare, observatie, practica, rutina, scrutare, studiere, studiu, suferinta, vicisitudine.

Varianta definitie 3: IspitĂ substantiv
1. verifica cuvantul: tentatie.
2. verifica cuvantul: pacat.

Varianta definitie 4: Ispita substantiv feminin, plural ispite

Varianta definitie 5: IspitĂ -e f. 1) Motiv care atrage la o actiune; dorinta puternica de a realiza sau a obtine ceva (mai ales interzis); tentatie. 2) inv.
Încercare la care era supus cineva pentru a i se verifica starea morala. /v. a ispiti

Varianta definitie 6: Ispita (ispite), substantiv feminin –
1. Cercetare, investigatie, studiu, examen. –
2. Efort, sfortare. –
3. Proba, incercare, experiment. –
4. Experienta, cunoastere directa. –
5. Ademenire, seducere, tentatie.
Sl. ispytĭ, conform bulgara ispit (Miklosich, Slaw.
Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 267; Cihac, II, 151; DAR) sau postverbal de la ispiti (Tiktin).
Toate uzurile sint cuvant invechit, cu exceptia ultimului. – Derivat ispiti, verb (a cauta, a cerceta, a examina; a intreba; a spiona; a incerca, a cauta sa; reflexiv, a se incumeta, a fi tentat; a pune la incercare; a tenta, a seduce), din limba slava (veche) ispitati (toate uzurile sint cuvant invechit, cu exceptia ultimului); ispiteala, substantiv feminin (proba, incercare), cuvant invechit; ispititor, adjectiv (ademenitor); ispitaci, adjectiv (capabil, iscusit), format ca iscodaci.