Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ispită

1 * Cuvantul cu diacritice: ispítă
Cuvantul fara diacritice: ispita

Definitie: ISPITĂ, ispite, substantiv feminin 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție; prin extensiune păcat. 2. (Înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etcetera 3. (Înv.) Cercetare, examinare, studiu. 4. (Înv.) Experiență. – Din ispiti (derivat regresiv).

2 * Cuvantul cu diacritice: ispítă
Cuvantul fara diacritice: ispita

Definitie: ISPITĂ substantiv verifica cuvantul: analiză, cercetare, demers, examinare, experiență, greutate, intervenție, încercare, necaz, nevoie, observare, observație, practică, rutină, scrutare, studiere, studiu, suferință, vicisitudine.

3 * Cuvantul cu diacritice: ispítă
Cuvantul fara diacritice: ispita

Definitie: ISPITĂ substantiv 1. verifica cuvantul: tentație. 2. verifica cuvantul: păcat.

4 * Cuvantul cu diacritice: ispítă
Cuvantul fara diacritice: ispita

Definitie: ispită substantiv feminin, plural ispite

5 * Cuvantul cu diacritice: ispítă -e
Cuvantul fara diacritice: ispita

Definitie: ISPITĂ -e f. 1) Motiv care atrage la o acțiune; dorință puternică de a realiza sau a obține ceva (mai ales interzis); tentație. 2) înv. Încercare la care era supus cineva pentru a i se verifica starea morală. /v. a ispiti

6 * Cuvantul cu diacritice: ispítă ispíte
Cuvantul fara diacritice: ispita

Definitie: ispită (ispite), substantiv feminin – 1. Cercetare, investigație, studiu, examen. – 2. Efort, sforțare. – 3. Probă, încercare, experiment. – 4. Experiență, cunoaștere directă. – 5. Ademenire, seducere, tentație. Sl. ispytĭ, conform bulgara ispit (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 267; Cihac, II, 151; DAR) sau postverbal de la ispiti (Tiktin). Toate uzurile sînt cuvant invechit, cu excepția ultimului. – Derivat ispiti, verb (a căuta, a cerceta, a examina; a întreba; a spiona; a încerca, a căuta să; reflexiv, a se încumeta, a fi tentat; a pune la încercare; a tenta, a seduce), din limba slava (veche) ispitati (toate uzurile sînt cuvant invechit, cu excepția ultimului); ispiteală, substantiv feminin (probă, încercare), cuvant invechit; ispititor, adjectiv (ademenitor); ispitaci, adjectiv (capabil, iscusit), format ca iscodaci.