Definitie Isprăvi - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: IsprĂvi, ispravesc, verb IV.
1. Tranzitiv si reflexiv A duce sau a ajunge pana la sfarsit, a face sa fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfarsi, a (se) mantui; a (se) infaptui, a (se) realiza. ♢ Locutiune adverb Pe ispravite = aproape de sfarsit, pe sfarsite. ♢ Expresie (Tranzitiv) Am ispravit! = nu mai stau de vorba! Ispraveste odata! = taci! termina! (Refl.) S-a ispravit = A) ai dreptate, asa e; B) nu mai e nimic de facut.
2. Tranzitiv A face sa se prapadeasca, sa dispara. ♢ Reflexiv S-a ispravit cu el. – Din limba slava (veche) Ispraviti.

Varianta definitie 2: A ispravi antonim: a incepe

Varianta definitie 3: IsprĂvi verb verifica cuvantul: capata, distruge, dobandi, izbuti, infaptui, nimici, obtine, potopi, prapadi, primi, realiza, reusi, sfarama, zdrobi, zvanta.

Varianta definitie 4: IsprĂvi verb
1. verifica cuvantul: termina.
2. verifica cuvantul: incheia.
3. a epuiza, a incheia, a sfarsi, a termina, (astazi rar) a slei, (popular) a gata, a mantui. (A - tot ce avea de spus.)
4. a incheia, a inchide, a sfarsi, a termina. (Sa - discutia.)
5. verifica cuvantul: iesi.
6. verifica cuvantul: consuma.
7. verifica cuvantul: absolvi.
8. verifica cuvantul: expira.

Varianta definitie 5: Ispravi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural ispravesc, imperfect 3 singular ispravea; conjunctie: prezent 3 singular si plural ispraveasca

Varianta definitie 6: A isprĂvi -esc tranzitiv 1) (actiuni) A duce pana la capat; a sfarsi; a termina; a incheia; a dovedi. 2) A face sa se ispraveasca. [Silabe Is-pra-] /<sl. ispraviti

Varianta definitie 7: A se isprĂvi ma -esc intranzitiv 1) A ajunge pana la capat; a se sfarsi; a se termina; a se incheia. 2) pop.
A inceta sa mai existe; a se pierde; a se prapadi. /<sl. ispraviti

Varianta definitie 8: Ispravi (-vesc, -it), verb –
1. A indrepta, a rexctifica, a corecta. –
2. A

Varianta definitie 9: Ispravi (ispravesc, ispravit), verb –
1. A indrepta, a rectifica, a corecta. –
2. A judeca, a da o sentinta. –
3. A obtine, a dobindi. –
4. A executa, a infaptui. –
5. A sfirsi, a termina, a mintui.
Sl. ispraviti „a indrepta, a corecta; a alcatui, a forma”, de la pravŭ „drept” (Miklosich, Lexicon, 266; Cihac, II, 286; Tiktin; DAR); conform bulgara izpravjam „a sfirsi”.
Ca si in cazul lui iscodi (‹ ischoditi + sŭchoditi), trebuie adaugat sensul etimonului limba slava (veche) si pe acela al lui sŭtroviti, „a consuma”, conform istravi.
Toate sensurile sint cuvant invechit, cu exceptia sensului 5 si in parte a sensului
4. Derivat isprava, substantiv feminin (ordin, hotarire, sentinta; rezultat, succes; act, ordin scris; infaptuire, actiune; fapta; sfirsit), din limba slava (veche) isprava „corectie”, dar cu sensurile, in parte cuvant invechit, ale verb ispravi; neispravit, substantiv masculin (pocitanie, stirpitura); ispravnic, substantiv masculin (administrator, dregator, guvernator; imputernicit, reprezentant; agent executiv; cuvant invechit, prefect al politiei din Bucuresti, secolul XVII-XVIII; prefect, guvernator al unui judet, functie creata de Constantin Mavrocordat in 1761, in locul asa numitilor vornicei; in trecut existau cite doi in fiecare judet, in afara de Mehedinti si Rimnic, unde nu era decit unul), din limba slava (veche) (bg., limba rusa) ispravnikŭ; ispravniceasa, substantiv feminin (sotie de ispravnic); ispravnicel, substantiv masculin (vataf); ispravnicie, substantiv feminin (administratie, guvernare); ispravnicat, substantiv neutru (invechit, guvernare); ispravnici, verb (a guverna, a administra, a executa); ispravnicesc, adjectiv (administrativ).