Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Isprăvi

1 * Cuvantul cu diacritice: isprăví
Cuvantul fara diacritice: ispravi

Definitie: ISPRĂVI, isprăvesc, verb IV. 1. Tranzitiv și reflexiv A duce sau a ajunge până la sfârșit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârși, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. ♢ Locutiune adverb Pe isprăvite = aproape de sfârșit, pe sfârșite. ♢ Expresie (Tranzitiv) Am isprăvit = nu mai stau de vorbă Isprăvește odată = taci termină (Refl.) S-a isprăvit = a) ai dreptate, așa e; b) nu mai e nimic de făcut. 2. Tranzitiv A face să se prăpădească, să dispară. ♢ Reflexiv S-a isprăvit cu el. – Din limba slava (veche) ispraviti.

2 * Cuvantul cu diacritice: a isprăvi
Cuvantul fara diacritice: ispravi

Definitie: A isprăvi antonim: a începe

3 * Cuvantul cu diacritice: isprăví
Cuvantul fara diacritice: ispravi

Definitie: ISPRĂVI verb verifica cuvantul: căpăta, distruge, dobândi, izbuti, înfăptui, nimici, obține, potopi, prăpădi, primi, realiza, reuși, sfărâma, zdrobi, zvânta.

4 * Cuvantul cu diacritice: isprăví
Cuvantul fara diacritice: ispravi

Definitie: ISPRĂVI verb 1. verifica cuvantul: termina. 2. verifica cuvantul: încheia. 3. a epuiza, a încheia, a sfârși, a termina, (astăzi rar) a slei, (popular) a găta, a mântui. (A - tot ce avea de spus.) 4. a încheia, a închide, a sfârși, a termina. (Să - discuția.) 5. verifica cuvantul: ieși. 6. verifica cuvantul: consuma. 7. verifica cuvantul: absolvi. 8. verifica cuvantul: expira.

5 * Cuvantul cu diacritice: isprăví
Cuvantul fara diacritice: ispravi

Definitie: isprăvi verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural isprăvesc, imperfect 3 singular isprăvea; conjunctie: prezent 3 singular și plural isprăvească

6 * Cuvantul cu diacritice: a isprăví -ésc
Cuvantul fara diacritice: ispravi

Definitie: A ISPRĂVI -esc tranzitiv 1) (acțiuni) A duce până la capăt; a sfârși; a termina; a încheia; a dovedi. 2) A face să se isprăvească. [Silabe is-pră-] limba slava (veche) ispraviti

7 * Cuvantul cu diacritice: a se isprăví mă -ésc
Cuvantul fara diacritice: ispravi

Definitie: A SE ISPRĂVI mă -esc intranzitiv 1) A ajunge până la capăt; a se sfârși; a se termina; a se încheia. 2) pop. A înceta să mai existe; a se pierde; a se prăpădi. limba slava (veche) ispraviti

8 * Cuvantul cu diacritice: isprăví -vésc -ít
Cuvantul fara diacritice: ispravi

Definitie: isprăvi (-vesc, -it), verb – 1. A îndrepta, a rexctifica, a corecta. – 2. A

9 * Cuvantul cu diacritice: isprăví isprăvésc isprăvít
Cuvantul fara diacritice: ispravi

Definitie: isprăvi (isprăvesc, isprăvit), verb – 1. A îndrepta, a rectifica, a corecta. – 2. A judeca, a da o sentință. – 3. A obține, a dobîndi. – 4. A executa, a înfăptui. – 5. A sfîrși, a termina, a mîntui. Sl. ispraviti „a îndrepta, a corecta; a alcătui, a forma”, de la pravŭ „drept” (Miklosich, Lexicon, 266; Cihac, II, 286; Tiktin; DAR); conform bulgara izpravjam „a sfîrși”. Ca și în cazul lui iscodi (‹ ischoditi + sŭchoditi), trebuie adăugat sensul etimonului limba slava (veche) și pe acela al lui sŭtroviti, „a consuma”, conform istrăvi. Toate sensurile sînt cuvant invechit, cu excepția sensului 5 și în parte a sensului 4. Derivat ispravă, substantiv feminin (ordin, hotărîre, sentință; rezultat, succes; act, ordin scris; înfăptuire, acțiune; faptă; sfîrșit), din limba slava (veche) isprava „corecție”, dar cu sensurile, în parte cuvant invechit, ale verb isprăvi; neisprăvit, substantiv masculin (pocitanie, stîrpitură); ispravnic, substantiv masculin (administrator, dregător, guvernator; împuternicit, reprezentant; agent executiv; cuvant invechit, prefect al poliției din București, secolul XVII-XVIII; prefect, guvernator al unui județ, funcție creată de Constantin Mavrocordat în 1761, în locul așa numiților vornicei; în trecut existau cîte doi în fiecare județ, în afară de Mehedinți și Rîmnic, unde nu era decît unul), din limba slava (veche) (bg., limba rusa) ispravnikŭ; isprăvniceasă, substantiv feminin (soție de ispravnic); isprăvnicel, substantiv masculin (vătaf); isprăvnicie, substantiv feminin (administrație, guvernare); isprăvnicat, substantiv neutru (învechit, guvernare); isprăvnici, verb (a guverna, a administra, a executa); isprăvnicesc, adjectiv (administrativ).