Jar
Definitie, sens si explicatie
1Jar1 substantiv neutru Gramada de carbuni in stare de incandescenta care ard fara flacara; jeratic, jaragai (1), jeg (2), jariste. ♦ P. ext.
Arsita, dogoare. ♦ Figurativ Fierbinteala, febra; suferinta arzatoare. – Din limba slava (veche) žarŭ.
Arsita, dogoare. ♦ Figurativ Fierbinteala, febra; suferinta arzatoare. – Din limba slava (veche) žarŭ.
2Jar2 substantiv neutru Parul scurt de pe partea din fata a capului si de pe extremitatile membrelor la ovine. – Din franceza Jarre.
3Jar1 substantiv neutru par scurt de pe fata si de pe extremitatile membrelor, la ovine. (< franceza jarre)
4Jar2 substantiv neutru vas mare de gresie. (< franceza jarre, limba engleza jar)
5Jar substantiv jaratic, jaragai, (regional) jeg, (prin Mold. si Transilvania) sperla, (invechit) jariste. (- din soba.)
6Jar substantiv verifica cuvantul: arsita, canicula, calduri, dogoare, dogoreala, febra, fierbinteala, friguri, nabuseala, naduf, naduseala, parjol, pojar, temperatura, toropeala, zaduf, zapuseala.
7Jar (carbuni, par) substantiv neutru
8Jar n. 1) Carbuni incandescenti care ard fara flacara; jaratic. 2) Caldura foarte mare, emanata de o sursa; dogoare. 3) figurat: Temperatura ridicata a corpului (ca indice al imbolnavirii); febra; fierbinteala. /<sl. žaru
9Jar1 substantiv neutru (Zoologie) Par scurt de pe partea din fata a capului si de pe extremitatile membrelor la ovine. [< franceza jarre].
10Jar2 substantiv neutru (Liv.) Vas mare de gresie. [Plural -uri. / conform franceza jarre, limba engleza jar].
11Jar, jaruri, substantiv neutru(regional) Jalon facut dintr-o tufa cioplita (in padure); tiu, marcaj.
12Jar (-ruri), substantiv neutru – Carbuni care ard. – Mr., megl. jar.
Sl. žarŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 191; Tiktin; Conev 62), conform pojar si limba sarba:, cr., slov., pol. žar.
Este dublet al lui jar, substantiv neutru (tarus, jalon), din limba sarba: zar. – Derivat jariste, substantiv feminin (jar; cenusa; zgura; resturi de la ardere; ardere; portiune de padure arsa); jerui, verb (a rascoli jarul; a inteti, a inviora; a indoi pinza facuta in casa pe jumatatea latimii), ultimul sens de la jeruitor, substantiv neutru (vatrai; dispozitiv de indoit); jeratic, substantiv neutru (jar), din limba slava (veche) žaratŭkŭ sau žeratŭkŭ, cu varianta jeratec, jaratec; jeregai (var. jaragai), substantiv neutru (jar; arsura, usturime), a carui der. nu este clara (dupa Tiktin, cu sufix din mucegai, putregai; dupa Dar, din limba slava (veche) žegati „a arde” incrucisat cu jar), conform jigarae, care il explica poate mai bine, prin intermediul unei metateze provocate de ideea asemanarii acestui cuvint cu jar.
Derivat rom. provine limba neogreaca: ζιάρι (Murnu, Lehnw., 25; Meyer, Neugr.
St., Ii, 28 il deriva direct din limba slava (veche), insa conform impotriva Miklosich, Slaw.
Elemente im Neugr., 16).
Conform: jeg, jigaraie.
Sl. žarŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 191; Tiktin; Conev 62), conform pojar si limba sarba:, cr., slov., pol. žar.
Este dublet al lui jar, substantiv neutru (tarus, jalon), din limba sarba: zar. – Derivat jariste, substantiv feminin (jar; cenusa; zgura; resturi de la ardere; ardere; portiune de padure arsa); jerui, verb (a rascoli jarul; a inteti, a inviora; a indoi pinza facuta in casa pe jumatatea latimii), ultimul sens de la jeruitor, substantiv neutru (vatrai; dispozitiv de indoit); jeratic, substantiv neutru (jar), din limba slava (veche) žaratŭkŭ sau žeratŭkŭ, cu varianta jeratec, jaratec; jeregai (var. jaragai), substantiv neutru (jar; arsura, usturime), a carui der. nu este clara (dupa Tiktin, cu sufix din mucegai, putregai; dupa Dar, din limba slava (veche) žegati „a arde” incrucisat cu jar), conform jigarae, care il explica poate mai bine, prin intermediul unei metateze provocate de ideea asemanarii acestui cuvint cu jar.
Derivat rom. provine limba neogreaca: ζιάρι (Murnu, Lehnw., 25; Meyer, Neugr.
St., Ii, 28 il deriva direct din limba slava (veche), insa conform impotriva Miklosich, Slaw.
Elemente im Neugr., 16).
Conform: jeg, jigaraie.