Definitie Jeg - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Jeg, jeguri, substantiv neutru
1. Strat de murdarie pe pielea omului sau a animalelor sau pe imbracaminte; jip1; lip.
2. (Regional) Jar1.
3. (Regional) Senzatie de arsura pe gat si pe esofag; jaragai (2). – Din bulgara žeg.

Varianta definitie 2: Jeg substantiv verifica cuvantul: murdarie.

Varianta definitie 3: Jeg substantiv verifica cuvantul: jar, jaratic, jaragai.

Varianta definitie 4: Jeg substantiv neutru, plural jeguri

Varianta definitie 5: Jeg -uri n.
Strat de murdarie, adesea unsuros, depus de mai mult timp pe piele sau pe imbracaminte; lip; slin. /<bulg. žeg

Varianta definitie 6: Jeg (jeguri), substantiv neutru –
1. Jar, spuza. –
2. Murdarie, rapan.
Sl. žegŭ (Cihac, II, 157; Tiktin; Conev 62; Puscariu, Dacor., VIII, 122), conform limba rusa žeg „caldura”.
Primul sens, rar, se pastreaza inca in Banat si Trans. de Vest; cel de al doilea, este comun in Muntenia – Derivat jegos, adjectiv (murdar, rapanos).
Este dublet de la jig (var.
Olt. ojig, ojic), substantiv neutru (fier, marcare a vitelor, marca facuta cu fierul; arsura, piroza; anghina), din slov., limba sarba: žig, conform limba slava (veche) žegati si žigati „a arde” (Cihac, II, 510, crede ca sensul de „piroza” si cel de „anghina” provin din mag. gyik, ceea ce nu pare posibil fonetic); jip (var. jep), substantiv neutru (jeg, murdarie), probabil prin incrucisarea lui jep sau jig cu lip (dupa Galdi, Dict., 140, din mag. gyep); jigala (var. jivala, jihala, juvala, juhala), substantiv feminin (vatrai), din limba rusa žigalo, rut. žihalo (Puscariu, Dacor., VIII, 124); jiganie, substantiv feminin (insecta; lighioana), probabil din limba sarba: žiganja „intepatura”, conform limba rusa žigalka „musca ce inteapa” din limba slava (veche) žuželica, dupa Miklosich, Lexicon, 201; din limba slava (veche) žizek „insecta”, dupa Miklosich, Slaw.
Elem., 22; din limba slava (veche) živiti „a trai”, cu finala de la dihanie, ginganie, dupa Tiktin si Scriban; de la jig cu sufix limba slava (veche) -anie adaugat in rom., dupa Puscariu, Dacor., VIII, 125; de la un limba slava (veche) *žeganije „usturime”, dupa DAR); jigadina, substantiv feminin (lighioana), incrucisare a lui jiganie, cu gadina, este cuvint folosit de Verifica cuvantul: Voiculescu; jigaraie (var. jigaranie, jigoare, jighireala), substantiv feminin (piroza, senzatie de arsura; boala a ciinilor, ftizie), de la jig „piroza” cu diverse sufix (din limba slava (veche) žigati „a arde”, dupa Tiktin; din bulgara žegorĭ „ciine ce sufera de caldura” si din mag. zsigora „ardere”, dupa Puscariu, Dacor., VIII, 123 si DAR); jigari, verb reflexiv (a slabi, a se sfriji), de la jigaraie sau jigoare, fiind efectul firesc al ftiziei (din mag. szigar „slab”, szigorodni „a slabi”, dupa Cihac, II, 510 si DAR, conform Philippide, Principii, 297); jigareala, substantiv feminin (slabiciune fizica, lipsa de vlaga); tigarit, adjectiv (slab, jigarit), prin incrucisare cu limba neogreaca: τσιγαρίζω „a praji, a arde”, conform mr. tigarita „slaba”; jegal, substantiv neutru (piroza), din bulgara žeglo; jigodie, substantiv feminin (piroza; lighioana, termen depreciativ intrebuintat pentru animale in special pentru ciini), de la jig, prin intermediul unei der. putin clare, probabil cu un sufix limba slava (veche) (dupa Cihac, II, 510; Tiktin; DAR si Galdi, Dict., 178, din mag. zsigora „ftizie a ciinilor”, explicatie ce pare insuficienta fonetic); jigodit, adjectiv (ftizic); jigni, verb (refl., despre griu, a se incinge, a fermenta; reflexiv, despre grasimi, a rincezi; a rani; a ofensa, a jigni), din limba slava (veche) *zignuti „a arde”, conform limba sarba: žignuti „a intepa” (var. jicni este un hiperurbanism care a interpretat pronuntarea gresita jigni drept greseala similara celei de a pronunta ogna in loc de ocna sau togmi in loc de tocmi); jigneala, substantiv feminin (ofensa, insulta; usturime, mincarime).
Din rom. provin rut. dzigeraj (Miklosich, Wander., 14) si probabil mag. zsigora, de la forma trans. jigoare.