1
Joimăriță, joimărițe, substantiv feminin Ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit.
Figurat (Popular) Femeie foarte urâtă. – Joi + Mare + sufix -iță.
Figurat (Popular) Femeie foarte urâtă. – Joi + Mare + sufix -iță.
DEX – dicționarul explicativ
2
Joimăriță joimărițe feminin folc.
Personaj fantastic, imaginat în chip de femeie rea și urâtă, care în noaptea ce precedă joia mare pedepsește fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. /joi + mare + sufix -iță
Personaj fantastic, imaginat în chip de femeie rea și urâtă, care în noaptea ce precedă joia mare pedepsește fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit. /joi + mare + sufix -iță
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Joimăriță1 substantiv feminin (popular)
1. ființă mitologică având înfățișarea unei femei urăte și spurcate, cu cap mare și cu părul despletit, cu dinții mari și rânjiți; muma-pădurii, sperietoare, ciuhă.
2. obicei țărănesc legat de ziua de joi (flăcăii controlează fetele dacă au tors lâna și inul până joi; dacă nu, ei percep o taxă în ouă, pentru a nu da foc lânii și inului netors).
3. buhă, bufniță.
4. (figurat) fată bătrână.
1. ființă mitologică având înfățișarea unei femei urăte și spurcate, cu cap mare și cu părul despletit, cu dinții mari și rânjiți; muma-pădurii, sperietoare, ciuhă.
2. obicei țărănesc legat de ziua de joi (flăcăii controlează fetele dacă au tors lâna și inul până joi; dacă nu, ei percep o taxă în ouă, pentru a nu da foc lânii și inului netors).
3. buhă, bufniță.
4. (figurat) fată bătrână.
Dicționar de arhaisme și regionalisme
4
Joimăriță2, joimărițe, substantiv feminin (învechit) soția joimirului.
Dicționar de arhaisme și regionalisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Joimăriță substantiv feminin, genitiv-dativ articulat joimăriței; plural joimărițe
DOOM – dicționarul ortografic