Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Judeca

1 * Cuvantul cu diacritice: judecá
Cuvantul fara diacritice: judeca

Definitie: JUDECA verb 1. verifica cuvantul: chibzui. 2. a chibzui, a (se) gândi, a socoti, (învechit și reg.) a sămălui, (figurativ) a cântări, cumpăni, a drămui. (Să - cum e mai bine.) 3. verifica cuvantul: considera. 4. (JUR.) (învechit și reg.) a se pârî, a se pricinui, (regional) a se pricini, (învechit) a se prici, a se prigoni. (S-au - pentru o succesiune.)

2 * Cuvantul cu diacritice: judecá
Cuvantul fara diacritice: judeca

Definitie: JUDECA verb verifica cuvantul: comanda, condamna, decide, dispune, fixa, hotărî, ordona, osândi, pedepsi, porunci, stabili, statornici.

3 * Cuvantul cu diacritice: judecá
Cuvantul fara diacritice: judeca

Definitie: judeca verb, indicativ prezent 1 singular judec, 3 singular și plural judecă

4 * Cuvantul cu diacritice: a se judecá mă júdec
Cuvantul fara diacritice: judeca

Definitie: A SE JUDECA mă judec intranz. 1) A fi în proces judiciar (unul cu altul). 2) A face schimb reciproc de vorbe de ocară. limba latina judicare

5 * Cuvantul cu diacritice: judecá júdec judecát
Cuvantul fara diacritice: judeca

Definitie: judeca (judec, judecat), verb – 1. A examina o cauză, a da sentința într-o cauză. – 2. (Înv.) A condamna, a da o sentință. – 3. A guverna, a cîrmui, a conduce. – 4. A-și forma o opinie, a chibzui. – 5. A examina, a cerceta. – 6. A aprecia, a valora, a cîntări. – 7. A exprima o părere, a critica, a dojeni, a condamna. – Varianta (Moldova) giudeca. Mr. giudic, giudicare, megl. judic, istr. judec. Limba Latina iūdĭcāre (Pușcariu 914; Candrea-Dens., 910; REW 4600; DAR), conform limba albaneza džukoń (Philippide, II, 645), limba italiana giudicare, prov. jutgar, franceza juger, sp. juzgar, port. julgar. Derivat judecată, substantiv feminin (învechit, sentință, hotărîre judecătorească; justiție, rațiune, bun simț; proces), care ar putea de asemenea să fie reprezentant al limba latina (res)iūdicāta (după Candrea-Dens., 911 și DAR, de la plural de la iūdicātum); judecător, substantiv masculin (funcționar de stat care soluționează procesele, magistrat; arbitru), de la judeca cu sufix -tor; judecătoare, substantiv feminin (tribunal, judecătorie), cu sufix -toare (după DAR, din limba latina iūdicatōria sedes); judecătorie, substantiv feminin (tribunal; profesiunea de judecător); judecătoreasă, substantiv feminin (soție de judecător); judecătoresc, adjectiv (judicial); desjudeca, verb (învechit, a hotărî, a da o sentință); răsjudeca, verb (a-și schimba prima hotărîre, a-și schimba părerea; a da din nou o sentință); prejudecată, substantiv feminin, pe baza franceza prejuge; prejudeca, verb, pe baza franceza prejuger; prejudeț, substantiv neutru (învechit, prejudecată) pe baza limba latina praeiudicium; prejudiciu (var. prejudițiu), substantiv neutru (prejudecată; pagubă, daună, extorsiune), dublet al cuvîntului anterior, prin intermediul franceza prejudice; prejudicia, verb, din franceza prejudicier.