Judecată
Definitie, sens si explicatie
1Judecată, judecati, substantiv feminin
1. Facultatea (1) de a gandi logic; ratiune, inteligenta, gandire. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Cu judecata = cu bun-simt, cu tact; serios, temeinic. ♦ Parere, idee, socoteala.
2. Forma logica fundamentala exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva.
3. Actiunea de a judeca (4); dezbatere judiciara; proces, judet (I, 3); solutie data intr-un litigiu. ♢ Locutiune verb A face judecata = a judeca. ♢ Expresie A da (sau a trage, a chema, a trimite etcetera in ori la) judecata = a intenta cuiva un proces, a chema in fata justitiei. (În unele religii) Judecata de apoi = judecata divina la care Dumnezeu va chema pe toti oamenii, la sfarsitul lumii, pentru a le hotari soarta (fericirea sau osanda vesnica). – Limba Latina Judicata (plural lui judicatum).
1. Facultatea (1) de a gandi logic; ratiune, inteligenta, gandire. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Cu judecata = cu bun-simt, cu tact; serios, temeinic. ♦ Parere, idee, socoteala.
2. Forma logica fundamentala exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva.
3. Actiunea de a judeca (4); dezbatere judiciara; proces, judet (I, 3); solutie data intr-un litigiu. ♢ Locutiune verb A face judecata = a judeca. ♢ Expresie A da (sau a trage, a chema, a trimite etcetera in ori la) judecata = a intenta cuiva un proces, a chema in fata justitiei. (În unele religii) Judecata de apoi = judecata divina la care Dumnezeu va chema pe toti oamenii, la sfarsitul lumii, pentru a le hotari soarta (fericirea sau osanda vesnica). – Limba Latina Judicata (plural lui judicatum).
2Judecată substantiv verifica cuvantul: condamnare, jurisdictie, osanda, pedeapsa.
3Judecată substantiv
1. verifica cuvantul: inteligenta.
2. verifica cuvantul: minte.
3. gan-dire, intelect, intelegere, minte, rationament, ratiune, (figurativ) cap. (Are o - extrem de limpede.)
4. minte, ratiune, (rar) cunostinta, (popular si familiar) glagore, (invechit) rezon. (O - normala.)
5. minte, rationament, ratiune, (invechit) socoata, socoteala, socotinta. (O - sanatoasa.)
6. verifica cuvantul: conceptie.
7. verifica cuvantul: pa-rere.
8. verifica cuvantul: chibzuiala.
9. verifica cuvantul: apreciere.
10. proces.
1. verifica cuvantul: inteligenta.
2. verifica cuvantul: minte.
3. gan-dire, intelect, intelegere, minte, rationament, ratiune, (figurativ) cap. (Are o - extrem de limpede.)
4. minte, ratiune, (rar) cunostinta, (popular si familiar) glagore, (invechit) rezon. (O - normala.)
5. minte, rationament, ratiune, (invechit) socoata, socoteala, socotinta. (O - sanatoasa.)
6. verifica cuvantul: conceptie.
7. verifica cuvantul: pa-rere.
8. verifica cuvantul: chibzuiala.
9. verifica cuvantul: apreciere.
10. proces.
4Judecata substantiv feminin, g.-d. art. judecatii; plural judecati
5Judecată -ati f. 1) Facultate a omului de a gandi logic si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect, minte; ratiune. ♢ Cu - a) cu bun-simt; cu chibzuiala; b) temeinic. 2) Forma fundamentala a gandirii, exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3) Gand exteriorizat in care se afirma sau se neaga ceva; rationament. 4) Punct de vedere (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); opinie, parere, considerent; cuvant. 5) jur.
Întrunire a unei instante judecatoresti pentru solutionarea unor chestiuni de natura penala sau civila; actiune judiciara; proces. ♢ A da (sau A chema, a trimite) in - (pe cineva) a intenta un proces cuiva; a deferi judecatii (pe cineva), -ata de apoi judecata divina care se crede ca va avea loc la sfarsitul lumii. /<lat. judicata
Întrunire a unei instante judecatoresti pentru solutionarea unor chestiuni de natura penala sau civila; actiune judiciara; proces. ♢ A da (sau A chema, a trimite) in - (pe cineva) a intenta un proces cuiva; a deferi judecatii (pe cineva), -ata de apoi judecata divina care se crede ca va avea loc la sfarsitul lumii. /<lat. judicata