Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Jug

1 * Cuvantul cu diacritice: jug
Cuvantul fara diacritice: jug

Definitie: JUG, juguri, substantiv neutru 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etcetera sau, în unele țări, se fixează de coarnele lor. ♢ Expresie A trage la jug = a) a trage carul, căruța, plugul etcetera; b) figurativ (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Muncă grea, neplăcută; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn îmbrăcat în piele care se pune uneori la gâtul cailor și prin care se trec hamurile. 3. Piesă în formă de cadru sau de inel, care servește la susținerea altor piese ale unei mașini sau ale unei unelte. ♦ Grindă sau riglă de lemn folosită la construcția acoperișurilor. 4. Parte componentă a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei mașini electrice, care nu are înfășurări electrice. – Limba Latina jugum.

2 * Cuvantul cu diacritice: jug
Cuvantul fara diacritice: jug

Definitie: JUG substantiv 1. jujeu, (regional) hădărău. (- la gâtul porcilor, al vițeilor.) 2. (TEHNICA) (regional) război. (- la joagăr.)

3 * Cuvantul cu diacritice: jug
Cuvantul fara diacritice: jug

Definitie: JUG substantiv verifica cuvantul: amnar, ceafă, rezemătoare.

4 * Cuvantul cu diacritice: jug
Cuvantul fara diacritice: jug

Definitie: jug substantiv neutru, plural juguri

5 * Cuvantul cu diacritice: jug -uri
Cuvantul fara diacritice: jug

Definitie: JUG -uri n. 1) Piesă de lemn care se pune pe grumazul unor animale, în special al boilor, care trag la car sau la plug. ♢ A trage la - a) a trage carul sau plugul; b) a munci din greu; a îndeplini sarcini grele; a se speti. A se băga în - a se angaja să facă ceva foarte greu. 2) figurat: Constrângere materială sau morală. 3) figurat: Muncă grea și istovitoare. 4) Piesă tehnică folosită ca suport pentru alte piese ale unui mecanism. - de joagăr rama ferăstrăului. lat. jugum

6 * Cuvantul cu diacritice: jug júguri
Cuvantul fara diacritice: jug

Definitie: jug (juguri), substantiv neutru – 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etcetera – 2. Suprafață pe care o poate ara o pereche de vite într-o zi. – 3. Povară, tiranie, robie. – 4. Gîtar, hamut. – 5. Jujeu. – 6. Cadru la ferăstrăul acționat de forța apei. – 7. Grindă. – 8. Dispozitiv de prindere la războiul de țesut. – 9. Suport de lemn pentru năvod. – Varianta (Moldova) giug. Mr. giug, megl., istr. jug. Limba Latina iŭgum (Pușcariu 916; Candrea-Dens., 913; DAR; REW 4610), conform limba italiana giogo, prov. jo, franceza joug, cat. jou, sp. yugo, port. jugo. Derivat jugan, substantiv masculin (bou; cal castrat), în sensul de „devenit bun de jug”, întrucît taurii și caii necastrați nu sînt buni ca animale de povară (după Tiktin, de la procedeul castrării, care se făcea cu ajutorul unui clește în formă de jug; însă acest uz nu pare să poată fi documentat); jugăni, verb (a castra); jugăneală, substantiv feminin (castrare); jugănitor, substantiv masculin (persoană care castrează animale); jugănar, substantiv masculin (persoană care castrează animale); jugar, adjectiv (bun de jug), cu sufix -ar (după Pușcariu 917, REW 4604 și Candrea-Dens., 916, din limba latina iŭgārius); jugărit, substantiv neutru (preț al lemnului pe care îl pot căra din pădure o pereche de boi înjugați); jugărel (var. jugurel, jugureț), substantiv masculin (dumbeț, sclipeț, Teucrium Chamaedrys); jugului, verb (a pune la jug, a înjuga); înjuga, verb (a pune la jug, a înjuga, a subjuga, a înrobi; reflexiv, a se dedica în exclusivitate; reflexiv, a se uni; Arg., a fugi, a scăpa), conform limba latina iŭgāre; înjugătură, substantiv feminin (pereche de animale înjugate); înjugător, adjectiv (bun de jug, bou destinat aratului); desjuga, verb (a scoate din jug); subjuga, verb (a oprima, a împila), format pe baza franceza subjuguer; jugastru, substantiv masculin (arbore cu lemnul alb și tare, Acer campestre), mr. giugastru, megl. jugastru, de la jug cu sufix -astru, sau poate de la un limba latina iŭgāster (Pușcariu 918; Candrea-Dens., 917; REW 4605; DAR), deoarece se folosea la confecționarea jugurilor (este greșită der. propusă de Cihac, II, 511, din mag. javor ‹ limba slava (veche) javorŭ; după Diculescu, Elementele, 482, din limba greaca (veche) ζύγαστρον, de la ζυγόν „ulm”; conform Rosetti, I, 168).