Definitie Jug - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Jug, juguri, substantiv neutru
1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etcetera sau, in unele tari, se fixeaza de coarnele lor. ♢ Expresie A trage la jug = A) a trage carul, caruta, plugul etcetera; B) figurativ (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Munca grea, neplacuta; robie, tiranie.
2. Jujeu. ♦ Colac de lemn imbracat in piele care se pune uneori la gatul cailor si prin care se trec hamurile.
3. Piesa in forma de cadru sau de inel, care serveste la sustinerea altor piese ale unei masini sau ale unei unelte. ♦ Grinda sau rigla de lemn folosita la constructia acoperisurilor.
4. Parte componenta a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei masini electrice, care nu are infasurari electrice. – Limba Latina Jugum.

Varianta definitie 2: Jug substantiv
1. jujeu, (regional) hadarau. (- la gatul porcilor, al viteilor.)
2. (TEHNICA) (regional) razboi. (- la joagar.)

Varianta definitie 3: Jug substantiv verifica cuvantul: amnar, ceafa, rezematoare.

Varianta definitie 4: Jug substantiv neutru, plural juguri

Varianta definitie 5: Jug -uri n. 1) Piesa de lemn care se pune pe grumazul unor animale, in special al boilor, care trag la car sau la plug. ♢ A trage la - a) a trage carul sau plugul; b) a munci din greu; a indeplini sarcini grele; a se speti. A se baga in - a se angaja sa faca ceva foarte greu. 2) figurat: Constrangere materiala sau morala. 3) figurat: Munca grea si istovitoare. 4) Piesa tehnica folosita ca suport pentru alte piese ale unui mecanism. - de joagar rama ferastraului. /<lat. jugum

Varianta definitie 6: Jug (juguri), substantiv neutru –
1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etcetera –
2. Suprafata pe care o poate ara o pereche de vite intr-o zi. –
3. Povara, tiranie, robie. –
4. Gitar, hamut. –
5. Jujeu. –
6. Cadru la ferastraul actionat de forta apei. –
7. Grinda. –
8. Dispozitiv de prindere la razboiul de tesut. –
9. Suport de lemn pentru navod. – Varianta (Moldova) giug.
Mr. giug, megl., istr. jug.
Limba Latina iŭgum (Puscariu 916; Candrea-Dens., 913; DAR; REW 4610), conform limba italiana giogo, prov. jo, franceza joug, cat. jou, sp. yugo, port. jugo.
Derivat jugan, substantiv masculin (bou; cal castrat), in sensul de „devenit bun de jug”, intrucit taurii si caii necastrati nu sint buni ca animale de povara (dupa Tiktin, de la procedeul castrarii, care se facea cu ajutorul unui cleste in forma de jug; insa acest uz nu pare sa poata fi documentat); jugani, verb (a castra); juganeala, substantiv feminin (castrare); juganitor, substantiv masculin (persoana care castreaza animale); juganar, substantiv masculin (persoana care castreaza animale); jugar, adjectiv (bun de jug), cu sufix -ar (dupa Puscariu 917, REW 4604 si Candrea-Dens., 916, din limba latina iŭgārius); jugarit, substantiv neutru (pret al lemnului pe care il pot cara din padure o pereche de boi injugati); jugarel (var. jugurel, juguret), substantiv masculin (dumbet, sclipet, Teucrium Chamaedrys); jugului, verb (a pune la jug, a injuga); injuga, verb (a pune la jug, a injuga, a subjuga, a inrobi; reflexiv, a se dedica in exclusivitate; reflexiv, a se uni; Arg., a fugi, a scapa), conform limba latina iŭgāre; injugatura, substantiv feminin (pereche de animale injugate); injugator, adjectiv (bun de jug, bou destinat aratului); desjuga, verb (a scoate din jug); subjuga, verb (a oprima, a impila), format pe baza franceza subjuguer; jugastru, substantiv masculin (arbore cu lemnul alb si tare, Acer campestre), mr. giugastru, megl. jugastru, de la jug cu sufix -astru, sau poate de la un limba latina *iŭgāster (Puscariu 918; Candrea-Dens., 917; REW 4605; DAR), deoarece se folosea la confectionarea jugurilor (este gresita der. propusa de Cihac, II, 511, din mag. javor ‹ limba slava (veche) javorŭ; dupa Diculescu, Elementele, 482, din limba greaca (veche) ζύγαστρον, de la ζυγόν „ulm”; conform Rosetti, I, 168).