Juli
Definitie, sens si explicatie
1Juli, julesc, verb Iv.
Refl si tranz.
A (se) rani usor, jupuindu-si pielea; a (se) zdreli. – Din bulgara žulja.
Refl si tranz.
A (se) rani usor, jupuindu-si pielea; a (se) zdreli. – Din bulgara žulja.
2Juli verb a (se) jupui, a (se) zdreli, a (se) zgaria, (popular) a (se) beli, a (se) stropsi, (invechit si reg.) a (se) rujdi, (prin Olt.) a (se) mezdri. (si-a - pielea de la deget.)
3Juli verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural julesc, imperfect 3 singular julea; conjunctie: prezent 3 singular si plural juleasca
4A juli -esc tranzitiv (pielea, diferite organe) A face sa se juleasca; a zdreli. /<bulg. žulja
5A se juli ma -esc intranz. (despre persoane) A se rani usor la suprafata; a se zdreli; a se jupui. /<bulg. žulja
6Juli (julesc, julit), verb – A rani usor, a zdreli. – Mr. julesc, julire, megl. dejules.
Sl. *žuliti, conform limba slava (veche) sŭžuliti „a taia”, bulgara zŭlja, limba sarba:, cr., slov. žuliti (Cihac, Ii, 161; Dar). – Derivat julitura, substantiv feminin (rana usoara, zdrelitura).
Sl. *žuliti, conform limba slava (veche) sŭžuliti „a taia”, bulgara zŭlja, limba sarba:, cr., slov. žuliti (Cihac, Ii, 161; Dar). – Derivat julitura, substantiv feminin (rana usoara, zdrelitura).