Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Jumătate

1 * Cuvantul cu diacritice: jumătáte
Cuvantul fara diacritice: jumatate

Definitie: JUMĂTATE, jumătăți, substantiv feminin 1. Fiecare dintre cele două părți egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr-un întreg divizat în două părți aproximativ egale. ♢ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ♢ Locutiune adverb Pe (sau în) jumătate = în două părți egale, pe din două; parțial, incomplet; p.ext. segmentat, trunchiat. ♢ Expresie A face (ceva) pe jumătate = a nu duce (ceva) până la capăt. (O dată) și jumătate, exprimă ideea de superlativ. Cu jumătate de gură (sau de glas) ori cu jumătate gura (sau gură) sau cu gura (pe) jumătate = cu glas scăzut, fără convingere sau entuziasm. Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt. ♦ (Adverbial) În parte, întrucâtva. 2. Soție. 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (Regional) Claie mică formată din snopi așezați în formă de cruce. [Varianta: (familiar și reg.) juma, jumate substantiv feminin] – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: jumătáte
Cuvantul fara diacritice: jumatate

Definitie: JUMĂTATE substantiv verifica cuvantul: nevastă, soție.

3 * Cuvantul cu diacritice: jumătáte
Cuvantul fara diacritice: jumatate

Definitie: JUMĂTATE substantiv 1. (cantitativ) doime. (O - dintr-un obiect.) 2. (cantitativ) (slavonism cuvant invechit) pol. (O - kg de icre.) 3. (cantitativ) (regional) cârstac, cârstă, clăiță, cruce, petiță, picior. (Claia de snopi numită -.) 4. (spațial) mijloc. (La - scândurii.) 5. (temporal) mijloc. (La - săptămânii.)

4 * Cuvantul cu diacritice: jumătáte
Cuvantul fara diacritice: jumatate

Definitie: jumătate substantiv feminin, g.-d. art. jumătății; plural jumătăți

5 * Cuvantul cu diacritice: jumătáte -ăți
Cuvantul fara diacritice: jumatate

Definitie: JUMĂTATE -ăți f. 1) Fiecare dintre cele două părți egale în care poate fi împărțit un întreg. ♢ - de măsură măsură incompletă, parțială. Pe (sau în) - a) în două părți egale sau aproximativ egale; b) parțial; incomplet. A face ceva pe - a nu duce până la capăt un lucru început. A spune cu - de gură a) a vorbi cu glas slab, abia auzit; b) a vorbi în mod nehotărât, fără convingere. Cu - de inimă (sau cu inima pe -) fără curaj; indecis. 2) fam. Persoană căsătorită de sex feminin în raport cu bărbatul ce i-a devenit soț; femeie; nevastă. 3) Punct care marchează mijlocul unei distanțe în spațiu sau al unui interval în timp. La - de drum. La o - de secol. 4) Unitate de măsură a capacității sau a greutății, egală cu 1/2 de litru sau de kilogram. [G.-D. jumătății] /Origine necunoscuta

6 * Cuvantul cu diacritice: jumătáte jumătắți
Cuvantul fara diacritice: jumatate

Definitie: jumătate (jumătați), substantiv feminin – 1. Fiecare din cele două părți egale în care se poate divide un întreg. – 2. Fiecare din cele două părți egale dintr-un litru, dintr-un kilogram. – 3. Claie mică din 7 pînă la 20 snopi, considerată jumătate de căpiță. – 4. Soț, consort. – Varianta vulg. juma(te). Mr. giumitate, megl. jimitate. Limba Latina mĕdĭĕtātem, probabil printr-o metateză diemitatem și cu rezultatul dj › gi (mr.) › ji (megl.), ca ajunge, ajuta, jos. Înainte fusese propus limba latina dimidiĕtātem. Această der., semnalată încă de Cipariu, Elem., 61, a fost adoptată într-o formă modificată de Philippide, O rămășită din timpuri străvechi, 11; Koerting 2977; Densusianu, Rom., XXXIII, 281; Tiktin; și Pascu, I, 133, care pleacă de la medietatem, prin intermediul unei forme jimitatem, rezultată din încrucișarea cu limba greaca (veche) ἤμισυ după Philippide; prin intermediul unei metateze, după Tiktin. Derivat din limba latina a fost abandonată de către toți cercetătorii moderni, care admit totuși, o încrucișare cu dimidietatem, pentru a explica finala cuvîntului. În general se admite că jumătăte reprezintă în prima sa parte limba albaneza giymës, giymësë „jumătate” (Miklosich, Rum. Unters., I, 269; Miklosich, Consonant, II, 12; Spitzer, Mitt. Wien, 322; Capidan, Raporturile, 528; Philippide, II, 718; Rosetti, II, 118). Explicația este laborioasă și nu pare a fi probabilă: conform ei, limba albaneza giymë (‹ limba greaca (veche) ἤμισος cu o spirantă secundară, după Meyer 153), reprezintă un primitiv gjumëtë (ceea ce se opune der. pe care am citat-o); și de aici rom. jumătate, prin der. cu sufix -ate, sau prin încrucișare cu dimidietatem. Etimonul limba albaneza nu pare posibil, deoarece, pe lîngă dificultatea s › t, este ciudat paralelismul între limba albaneza gj (ghi) față de rom. g › j (conform limba albaneza gemp, rom. ghimpe, limba albaneza gus, rom. ghiuj, etcetera). Derivat jumătăți (var. înjumătăți, jumătăța), verb (a tăia în două, a despica; a reduce la jumătate).