Jurisdicție
Definitie, sens si explicatie
1Jurisdicție, jurisdictii, substantiv feminin
1. Putere, competenta de a judeca a unui judecator sau a unei instante.
2. Totalitatea instantelor judecatoresti de acelasi grad.
3. Ansamblul organelor care au competenta de a judeca pricini de aceeasi categorie.
4. Teritoriu in care un judecator sau o instanta judecatoreasca isi exercita puterea. – Din franceza Jurisdiction, limba latina Jurisdictio.
1. Putere, competenta de a judeca a unui judecator sau a unei instante.
2. Totalitatea instantelor judecatoresti de acelasi grad.
3. Ansamblul organelor care au competenta de a judeca pricini de aceeasi categorie.
4. Teritoriu in care un judecator sau o instanta judecatoreasca isi exercita puterea. – Din franceza Jurisdiction, limba latina Jurisdictio.
2Jurisdicție substantiv feminin
1. competenta a unui judecator, a unei instante de a judeca; (prin extensiune) teritoriul unde se exercita.
2. totalitatea instantelor de judecata avand competenta de a solutiona cauzele de aceeasi categorie. o organ de - = organ de stat care indeplineste functii judecatoresti. (< franceza jurisdiction, limba latina iurisdictio)
1. competenta a unui judecator, a unei instante de a judeca; (prin extensiune) teritoriul unde se exercita.
2. totalitatea instantelor de judecata avand competenta de a solutiona cauzele de aceeasi categorie. o organ de - = organ de stat care indeplineste functii judecatoresti. (< franceza jurisdiction, limba latina iurisdictio)
3Jurisdicție substantiv (Jur.) (rar) judecata. (Se afla sub -...)
4Jurisdictie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. jurisdictia (silabe-ti-a), g.- d. art. jurisdictiei; plural jurisdictii, art. jurisdictiile (silabe -ti-i-)
5Jurisdicție -i f. 1) Drept, intarit prin lege, al unui judecator sau al unei instante judecatoresti, de a efectua procese judiciare; competenta de a judeca. 2) Teritoriu unde isi poate exercita competenta un judecator sau o instanta judecatoreasca. 3) Totalitate a organelor judiciare de acelasi grad sau competenta. [G.-d. Jurisdictiei; Sil. -ti-e] /<lat. jurisdictio, -onis, franceza jurisdiction
6Jurisdicție substantiv feminin
1. Putere, competenta a unui judecator sau a unei instante de a judeca; (prin extensiune) teritoriu unde isi poate exercita aceasta putere un judecator sau o instanta judecatoreasca.
2. Totalitatea organelor de judecata de acelasi grad sau competente a solutiona o anumita categorie de litigii. ♢ Organ de jurisdictie = organ de stat care indeplineste functii judecatoresti. [Genitiv -iei, varianta jurisdictiune substantiv feminin / conform limba latina iurisdictio, franceza jurisdiction].
1. Putere, competenta a unui judecator sau a unei instante de a judeca; (prin extensiune) teritoriu unde isi poate exercita aceasta putere un judecator sau o instanta judecatoreasca.
2. Totalitatea organelor de judecata de acelasi grad sau competente a solutiona o anumita categorie de litigii. ♢ Organ de jurisdictie = organ de stat care indeplineste functii judecatoresti. [Genitiv -iei, varianta jurisdictiune substantiv feminin / conform limba latina iurisdictio, franceza jurisdiction].