Jurământ
Definitie, sens si explicatie
1Jurământ, juraminte, substantiv neutru
1. Afirmare, promisiune, fagaduiala solemna facuta de o persoana (adesea printr-o anumita formula in care este invocata divinitatea) de a spune adevarul in legatura cu anumite fapte; jur3.
2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumita formula, prin care cineva se obliga sa-si faca datoria (fata de popor, de stat etcetera).
3. Promisiune, fagaduiala ferma de a face ceva. – Din limba latina Juramentum.
1. Afirmare, promisiune, fagaduiala solemna facuta de o persoana (adesea printr-o anumita formula in care este invocata divinitatea) de a spune adevarul in legatura cu anumite fapte; jur3.
2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumita formula, prin care cineva se obliga sa-si faca datoria (fata de popor, de stat etcetera).
3. Promisiune, fagaduiala ferma de a face ceva. – Din limba latina Juramentum.
2Jurământ substantiv
1. legamant, (invechit si reg.) juruinta, (regional) jur, (invechit) jurare. (si-a respectat juramantul.)
2. juramant fals verifica cuvantul: sperjur; juramant mincinos verifica cuvantul: sperjur.
1. legamant, (invechit si reg.) juruinta, (regional) jur, (invechit) jurare. (si-a respectat juramantul.)
2. juramant fals verifica cuvantul: sperjur; juramant mincinos verifica cuvantul: sperjur.
3Juramant substantiv neutru, plural juraminte
4Jurământ -intre n. 1) Promisiune solemna facuta de cineva, de regula in public, printr-o formula fixa (cu invocarea divinitatii sau a unei valori morale recunoscute). 2) Angajament solemn fata de stat sau de popor, pronuntat de o persoana in public, intr-o formula fixa. 3) Promisiune ferma. /<lat. juramentum