Definitie Labirinto - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Labirint2(o)- element „labirint”. (< franceza labyrinth/o/-, conform lat. labyrinthus, limba greaca (veche) labyrinthos)

Varianta definitie 2: Labirint1 substantiv neutru
1. constructie cu foarte multe incaperi si galerii in care orientarea este dificila. ♢ gradina ornamentala din benzi inguste de arbusti.
2. dalaj meandric in unele catedrale din evul mediu, pe care credinciosii trebuiau sa-l urmeze ca pe un drum de expiere.
3. joc de inteligenta care cere a gasi iesirea dintr-o retea de linii intortocheate. ♢ joc constand dintr-un cub din plastic transparent, din 64 de camarute, la care unii pereti au cate un orificiu ce lasa sa treaca o bila de metal.
4. (figurativ) incurcatura, incalceala datorata unor dificultati, unei proceduri. ♢ situatie incurcata, fara iesire.
5. dispozitiv folosit in diverse instalatii pentru a obliga un fluid sa parcurga un drum lung, in scopul de a-i micsora viteza.
6. parte a urechii interne, formata din cavitati sinuoase. (< franceza labyrinthe, limba latina labyrinthus)

Varianta definitie 3: Labirint, labirinturi, substantiv neutru
1. Constructie cu un mare numar de camere si de galerii, in care orientarea este extrem de dificila; dedal. ♦ Grup decorativ de arbusti care alcatuiesc alei intortocheate. ♦ Figurativ Încurcatura, incalcitura de drumuri in care te orientezi cu greutate; prin extensiune problema, situatie incurcata, fara iesire.
2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere si compartimente foarte inguste, folosit in diverse instalatii pentru a lungi parcursul unui fluid si a-i diminua astfel viteza.
3. Totalitatea cavitatilor (si a organelor) care formeaza urechea interna. – Din franceza Labyrinthe, limba latina Labyrinthus.

Varianta definitie 4: Labirint substantiv (livresc) dedal.

Varianta definitie 5: Labirint substantiv neutru, plural labirinturi

Varianta definitie 6: Labirint -uri n. 1) Edificiu constituit dintr-un numar mare de camere, asezate astfel, incat iesirea poate fi gasita cu mare dificultate. 2) figurat Problema, situatie extrem de incurcata. 3): - membranos totalitate a cavitatilor care formeaza urechea interna. /<fr. labyrinthe, limba latina labyrinthus

Varianta definitie 7: Labirint substantiv neutru
1. Edificiu cu foarte multe incaperi si galerii (asemanator edificiului mitic construit de catre Dedal in Creta), in care orientarea este foarte dificila. ♦ Gradina ornamentala din benzi inguste de arbusti dispuse intr-o inlantuire care creeaza posibilitatea de ratacire. ♦ (Figurat) Lucru incalcit, incurcat.
2. Dispozitiv folosit in diverse instalatii pentru a obliga un fluid sa parcurga un drum lung in scopul de a-i micsora viteza.
3. Parte a urechii interne, formata din cavitati sinuoase. [Plural -turi, -te. / conform franceza labyrinthe, limba latina labyrinthus, limba greaca (veche) labyrinthos].

Varianta definitie 8: Labirint (labirinturi), substantiv neutru – Dedal. – Varianta (invechit) lavirint.
Franceza labyrinthe, si inainte (secolul XVII) direct din limba greaca (veche) λαβύρινθος (Galdi 205).